Ramona Müller 
La 24 mai 1903, se inaugura Castelul Pelișor, mezinul arhitectural al celebrului Castel Peleș. Construit în mare epocă regală, castelul poartă amprenta celei care a fost Regina artistă – Maria. Din dorința regelui Carol I, a fost construit Castelul Pelișor ca reședință pentru principii moștenitori Ferdinand și Maria. La inaugurare au participat numeroși membrii ai obștii, nume marcante din lumea politică, ofițeri ai Armatei, precum și importante fețe bisericești, alături de vestite nume princiare. Aici au crescut și copiii cuplului regal.
Pergamentul pictat de Maria datează actul inaugural al castelului:
„Noi, Carol I, Rege al României, clădit-am această casă alăturea de falnicul castel Peleş pentru iubiţii noştri nepoţi.
Sfinţită de biserică spre a aduce binecuvântarea cerului, noi, Ferdinand, principe al României, cu Maria, principesă, primit-am această nouă clădire, cu inima recunoscătoare şi plină de dragoste. Intrat-am cu ai noştri copii, Carol, Elisaveta şi Maria, în anul mântuirii 1903, iar al domniei regelui Carol al 37-lea, în ziua de 24 maiu. Dat-i-am nume, Pelişor”.
(sursa foto: peles.ro)
Peleșul cel mic combină elementele arhitecturii germane cu cele românești și bizantine, impresionând totodată prin stilul rafinat Art Nouveau. Regina Maria a iubit foarte mult Pelișorul, unde și-a creat o lume pentru realitatea ei și pentru veșnicia ambelor ființe: a sa și a poporului român. Cu cinci ani înainte de trecerea în neființă, regina Maria își reface testamentul. Locul ei de suflet, Balcic, avea să devină destinația testamentară ca loc de odihnă și prilej de veghe asupra poporului pe care l-a iubit necondiționat. Schimbările geo-politice și invariabil, geografice, au comutat dorința regală testamentară la Mănăstirea Curtea de Argeș. Iar la Pelișor odihnește într-o casetă de argint, în pacea regală și a liniștii desăvârșite, inima Reginei Maria.
Regina Maria a intrat în comă în trenul care o aducea din Germania în România și s-a stins din viață în ziua de 18 iulie 1938, la Castelul Pelișor, din Sinaia, în Camera de Aur, la vârsta de 62 de ani.
„Țării mele și Poporului meu,
Când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniștea mormântului.
Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veți aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare.
Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veșnicie vreau să-mi ridic pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare.
Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare si plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.”
În accepțiunea largă, unanim acceptată, culoarea mov reprezintă o cromatică regală și cardinală. La 10 mai 1948, adică la zece ani de la moartea reginei, „Salonul de Aur s-a umplut dintr-o dată de parfumul favorit al Mariei, unul inconfundabil, din violete de India, de pe coasta Coromandel, dăruit ei de un maharajah într-un mic flacon încrustat cu pietre prețioase.(…) Ciudat era faptul că mireasma nu se deplasa în afara camerei, nu se revărsa pe coridor”. (mărturia unui fost grădinar, surprinsă și relatată de către scriitorul Sergiu Radu Ruba, în „Doliu violet”). Castelul a fost împânzit de acest miros de numeroase ori. „Parfumul a reapărut însă la 25 octombrie 1948, de ziua de naștere a regelui Mihai, la 8 noiembrie, de ziua sa onomastică și la 30 decembrie, data detronării aceluiași.”
Frumusețea, delicatețea și paginile de istorie dintre pereții de sub munte constituie tot atâtea motive pentru ca acest castel să se afle pe agenda vacanțelor fiecăruia dintre români, precum și a turiștilor străini.
