Din când în când, oamenii descoperă că nu trebuie să experimenteze lumea în felul în care li s-a spus să o facă.
Alan Keightley
Nimic nu mai este cum a fost! Şi a fost un an tributar angoaselor, suferinţelor şi pierderilor. Poate, unii dintre noi am devenit mai înţelepţi învăţând să apreciem ceea ce avem. Alţii, vrând, nevrând, au redescoperit potenţialul turistic al României, sau chiar al propriei regiuni, acolo unde se simt în siguranţă. Este evident că turismul a suferit şi va suferi modificări majore atât în plan economic, cât şi social.
Am învăţat anul acesta să ne oprim. Nu aveam timp, nu aveam pauze. Am învăţat să respirăm acel timp prezent şi să fim mai prezenţi în noi şi pentru cei dragi. Am descoperit că viaţa este valoroasă. Prinşi cu proiecte şi responsabilităţi, alergând de la un capăt la altul al vieţii, am uitat deseori de libertatea şi gustul momentelor cu adevărat importante. Dincolo de probleme şi frământări, de emoţii şi tristeţi, există un lucru care ne face să sperăm: bucuria de a ne simţi vii, unici, părtaşi cu nebunia vieţii din noi.
Iubirea ne deschide inimile, iar omul începe călătoria spre sine. Poate călătoria în interiorul nostru este cea mai importantă. Pe aceasta nu o poți programa, decât în măsura faptelor și a propriilor virtuți. Azi vă recomand o destinație afectivă, inima care simte românește vibrând la unison în pulsațiile sale cu trăirile noastre. E timpul să ne reconsiderăm sistemul de valori și să facem din fiecare zi o sărbătoare! Pentru că un mod minunat de a învăţa despre ţara ta este să înveţi despre tine, să revii în tine, fiind mult mai bogat! Este o cale simplă de urmat înapoi în sinele nostru autentic, pentru că fiecare zi care începe este o călătorie în descoperirea sensului.