Ramona MüllerRamona Müller
23.11.2021

Ca o mireasă nepotolită

M-au fascinant întotdeauna Munții Făgăraș. Încă din liceu, pe când învățam despre crestele impunătoare și – pe atunci – de neatins, pieptenele crenelat al Făgărașului m-a captivat. Un vis intangibil. Târziu acest pieptene mi-a răsfirat dorința de efortul ascensiunii într-un tribut plătit cu maximă adrenalină și satisfacție când am urcat pe Vârful Moldoveanu. Munții Făgăraș sunt demni. Semeția lor se măsoară în tăișuri verticale și unghiuri ascuțite de creste. Dar fascinația crestelor făgăreșene rezidă și în sentimentul de siguranță, de temeinicie și pace interioară. Ai senzația că te sprijini pe ceva ce nu poate fi clintit. Și cum să te opui chemării irezistibile a înălțimilor carpatine?!

Al zecelea vârf din țară este Vânătoarea lui Buteanu (sau Vânătarea/ Vănătarea, cum mai e cunoscut). Septembrie începe să ruginească.

Traseul urcă în creasta Munților Făgăraș deasupra căldării glaciare Bâlea pornind de la Cabana Bâlea de pe marginea lacului. Marcajul cu triunghi albastru  ne invită direct în sus și, chiar dacă ne așteaptă o urcare susținută, aceasta merită tot efortul. Diferența de nivel este de 300 de metri.

Poate nu mulți știați că deasupra 
lacului Bâlea (2034 metri) mai este un lac, Lacul Capra (2494 metri), care alimentează cascada și râul Capra de pe partea sudică a Transfăgărășanului. E un loc foarte calm, într-un contrast total cu mulțimea zgomotoasă și vizuală, destul de deranjantă în turismul de masă din zona lacului Bâlea.

Urmăm poteca, iar prima parte este destul de abruptă și greu de urcat. Printre stânci și grohotișuri ne continuăm urcarea admirând fețele munților Iezerul Caprei și Văiuga.

Din Șaua Caprei (2315 metri) se observă cea mai frumoasă panoramă cu celebrul Transfăgărășan și cu Lacul Bâlea. Buclele asfaltate ale arterei de maximă altitudine îmbrățișează apa cristalină a Lacului Bâlea.

Lacurile Capra și Căprița își fac apariția în peisajul glaciar la poalele Vârfului Iezerul Caprei. Căldarea Lacului Capra ne oferă o priveliște minunată.

Dintre cele 14 vârfuri ale României cu înalțimi de peste 2500 de metri, Vânătoarea lui Buteanu este probabil singurul la care se poate ajunge în mai puțin de trei ore, acesta fiind și cel mai accesibil. Denumirea inițială a vârfului a fost Vânătarea (înălțime, depărtare mare) lui Buteanu, însă după 1954 aceasta a fost înlocuită în hărțile vremii.

Din Șaua Caprei urmăm traseul indicat de crucea albastră către golul alpin.Turiști sunt destui. Surprindem de la înălțime la limita grohotișului două capre negre, care se îndepărtează lent. Ultima porțiune o constituie o zonă stâncoasă a pantei unde sunt montate lanțuri. Porțiunea de 10-15 metri este destul de expusă, după care traversăm o zonă mai lejeră și ajungem în vârf. Oficial, suntem pe al 10-lea vârf al României, Vânătoarea lui Buteanu (2507 metri).

Pe vârf înghesuială, spațiu mic. Nu ne grăbim. Așteptăm răbdători. Schimbăm cîteva impresii cu grupurile de turiști care se perindă la mari înălțimi. Priveliștea este de neegalat. Din Vârful Vânătoarea lui Buteanu, privirea cade spre sud pe Lacul Capra (2300 m) de unde se prelungeşte valea omonimă – Valea Capra, flancată de culmea Râiosul – Muşeteica – Piscul Negru (situată în judeţul Argeş).

Spre nord, se dezvoltă chiar la poalele vârfului, Căldarea glaciară complexă Arpăşel (rezervaţie naturală), formată din 3 alveole (zăcători), unde mişună capre negre şi marmote. Spre vest ni se dezvăluie privirii înălţimile Negoiului (2535 m) si ale Vârfului Ciortea (2427 m). Spre est se derulează imaginile majestuoase ale vârfurilor Arpaşu Mare (2468 m), Podragu (2462 m) iar în fundal Viştea (2527 m) şi Moldoveanu (2544 m).

Vremea devine capricioasă. Nu cunosc munți mai schimbători ca Munții Făgăraș. Ceața se așterne brusc și închide tot orizontul. Apoi ca într-un tango translucid, mișcările unei mirese neîmblânzite dezvăluie decolteurile crenelate decupate din lumea norilor sălbatici. Un du-te-vino constant, un zigzag saltimbanc al voalului de mireasă alpină își cere dreptul la liniște, măreție și frumusețe. Pentru că muntele se lasă greu de cucerit, aidoma unei mirese alpine. Această mireasă îți flutură de multe ori voalul de ceață sau de culoare pentru a te intimida, dar tot ea, la fel ca și muntele îți dă înapoi înzecit. Frenezia ascensiunii, surprizele traseului, voluptatea victoriei și satisfacția reușitei sunt sentimentele care se dezvoltă între omul călător/ drumeț și munte. Acolo, pe vârf poți spune că ai atins un punct din infinit!

Doi suntem gata s-ajutăm

Doi suntem, când cu umbra lor

brândușile ardorii

ne împresoară-n lume norii.

să înflorească iar în noi

Ce gânduri are soarele cu noi –

şi-n toamna-aceasta de apoi.

nu ştim, dar suntem doi.”

                     Lucian Blaga, Cântec în doi

(sursa foto: bloguldecalatorii.ro)