Oglindirea ritualului

Poetul, pictorul și poezia sunt doar câteva elemente cheie, reunite în acest volum, ale artei cu care Nichita Danilov ne pune serios pe gândit. Il pensando, nu este aici decât obiectul însuși al poeziei și anume pictura și cel ce prin ritual o practică.

,,Sleit de puteri”, este un poem din cadrul volumului Centura de castitate al poetului Nichita Danilov, apărut la Editura Cartea Românească, la București în anul 2007.

Din structura prozodică a acestui poem, identificăm următoarele caracteristici specifice epocii postmoderne din care opera literară a lui Nichita Danilov face parte: textul poetic este alcătuit din două strofe, prima fiind cea mai lungă; prezența monorimei, variabilitate în ceea ce privește măsura versurilor și nu în ultimul rând existența elementelor de tip prozaic.

Cât privește conținutul poemului, avem de-a face cu prezentarea succesivă a activității unui bătrân, și anume pictorul Feofan. Un pictor lipsit de orice putere, ca urmare a pictării unor icoane, a Maicii Domnului si a Mântuitorului. Atitudinea și acțiunile lui Feofan, privind ,,curățarea trupului” dar și implicit a sufletului de păcate, prin inhalarea fumului din vreascuri coroborat cu cel de tămâie, biciuirea coastelor ,,cu măturicea de frunze de mesteacăn”, ne fac imediat trimitere la acei călugări care-și corectează propriile lor erori, devenite păcate. Accentuând puțin ideea de mai sus, ne punem întrebarea retorică de altfel, ce greșeli ar fi săvârșit Feofan pentru a recurge la gesturile sale…? Dimpotrivă, pictorul de biserici și icoane a realizat ceva care să-l purifice. Și astfel, apare la un moment dat, în cadrul aceluiași text sugestiv, meditația bătrânului, a ceea ce este deasupra și dedesubt. Întreaga sa activitate o mai putem numi un adevărat ritual.

De asemenea, spre sfârșitul strofei întâi, observăm că are loc o metamorfoză la pictorul Feofan. Astfel, sângele negru, închegat la început în vene, devine ,,mai limpede și mai curat decât lacrimile”.

Ce putem deduce din această imagine? Un fenomen la nivelul construcției semantice și anume oximoronul, imagine realizată prin intermediul celor doi termeni, ,,sânge” și ,,lacrimă”.

Pe de altă parte, lecturând doar acest poem, o eventuală interpretare și, de asemenea, un comentariu ar putea fi oarecum limitate. Spun acest lucru, deoarece să cuprinzi și să surprinzi sensul și contextul întregului poem sunt mai mult decât necesare parcurgerea în plus și a altor poeme din acest volum, ale lui Nichita Danilov, care îl are în centru pe bătrânul Feofan. Pe lângă acest poem cu același axis mundi mai există și altele precum: ,,Centura de castitate”, ,,Feofan. Mulțimea vidă”, ,,Feofan. Înalțare”, ,,Feofan. Slavă”, ,,Feofan. Clopotnița”, ,,Feofan. Vindecare”, ,,Feofan. Liturghie”, ,,Feofan. Apus” și ,,Feofan. Golul”; Am selectat aceste titluri de poeme pentru că parcurgând-le cu atenție s-ar putea spune faptul că eul empiric realizează un traseu spiritual a lui Feofan. De aceea și pledoariile pentru acesta, fără nicio marcă la nivelul textului:

,,Bătrânul Feofan/ care după ce pictase / treizeci și două de biserici…” ( Centura de castitate); ,,Sleit de puteri / după ce pictase chipul Maicii Preciste /și al Mântuitorului…” ( ,,Sleit de puteri”).

Tot ceea ce face pictorul de icoane și nu numai de icoane în activitatea lui, punând laolaltă trup și suflet în misiunea sa, ne putem da seama de acel mit al jertfei pentru creație. Am ales termenul de creație și nu cel de zidire pentru că pictorul nu poate fi înlocuit de femeia din balada populară ,,Meșterul Manole”. Aș îndrăzni să spun că această femeie din opera folclorică este aici, în poemul ,,Sleit de puteri”, dăruirea atât fizică dar mai ales spirituală a lui Feofan.

Ca o completare la cele spuse, același text poetic este, în opinia mea, o continuare a precedentului poem, ,,Centura de castitate”. Așadar, am putea trasa o viziune a eului creator, aceea de divinitate, care-l are ca reper fundamental pe Dumnezeu cu tot ceea ce El ne-a înzestrat.

Bibliografie:

Nichita Danilov, Centura de castitate, Editura Cartea româneasca, București, 2007