O viaţă de om…

„… căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea.” (Evanghelia după Ioan, Cap. 12, versetul 47)

Apărută la Editura Humanitas, București 2007, cărticica Viața Domnului nostru, scrisă de Charles Dickens special pentru copii, ne propune o scurtă biografie a mântuitorului nostru pe pământ de la naștere până la înălțarea sa la ceruri. În cele 11 capitole, încadrate în aproape optzeci și ceva de pagini, autorul surprinde cele mai importante momente din viața celui care a fost trimis spre mântuirea omenirii.

Venirea lui Iisus nu a însemnat nici pe departe vreun sfârșit, ci dimpotrivă un impuls pentru neconcordanța dintre faptele și nelegiuirile oamenilor pe de o parte şi, pe de altă parte, Dumnezeul cel nevăzut. Însăși mărturia autorului ne relevă faptul că această mică și interesantă cărticică este utilă mai ales copiilor. O astfel de carte este recomandată şi celor care au mari lacune despre ceea ce a însemnat cu adevărat Hristos în lume. O pot califica drept instrument de bază, mai ales la orele de religie, când, în faza de reeducare și educare, copiilor trebuie să li se spună (din punct de vedere spiritual) cele mai frumoase clipe din viața lui mântuitorului și care, dacă i-am urmat, şi zilele noastre pot beneficia de aceeași protecție divină.

Cartea poate fi utilă la fel de repede unui adult, care nu dorește să se complice cu tomuri de studii teologice. De ce spun aceste lucruri? Tocmai pentru a urma calea cea bună. Unii o numesc calea cea dreaptă. Rândurile pe care autorul le pune în paginile cărții acesteia ne sunt deja familiare şi totodată nefamiliare. De aceea, este interesantă implicarea autorului în propria relatare. Astfel, adresarea directă poate fi calificată drept o caracteristică a oralității discursului epic, fiind evidentă încă din primele pagini:

„dragii mei copii, ard de nerăbdare să vă spun povestea lui Isus Cristos. Căci toți oamenii ar trebui sa afle despre el.”

„Să nu uitați asta niciodată atunci când veți crește mari. Să nu fiți niciodată orgolioși sau răutăcioși dragii mei…!”  ( Charles Dickens, p.9)

Ei bine, văd această carte ca pe o lecție de religie oferită nouă, indirect, de către un autor sincer și dornic de a ne oferi cele mai utile sfaturi. Copiii și nu în ultimul rând cititorii află care sunt cei doisprezece apostoli, ca urmași ai lui Hristos pentru propovăduirea cuvântului divin. Începând din capitolul al doilea, naratorul extra-diegetic efectuează o trecere succintă în revistă a celor mai semnificative minuni săvârșite de mântuitorul Hristos pe durata vieții sale pe pământ. Rugăciunea domnească nu este un text apărut în cele mai vechi timpuri, ci s-a ivit odată cu prezența vie a lui Hristos în lume.

Se mai întâmplă câteodată să văd o imagine, un tablou care ne înfățișează un oarecare olog, pe un pat și coborât prin spărtura unui acoperiș a unei case; recunoșteam aici o adevărată reprezentare biblică din etapa Noului Testament. Aici avem a face cu un moment cheie al minunilor săvârșite de mântuitorul pe tot parcursul vieții sale. Este evident că această carte poate fi citită oriunde, în transportul public, acasă, în parc și, sigur, înainte de culcare, mai ales copiilor. De preferat ar fi ca acest mic volum să fie citit de copii și apoi fiecare să fie pus în situația de prezenta ceea ce a înțeles.

Să nu avem impresia că ne confruntăm cu un roman sau mai știu eu ce studiu de morală creștină. Înșiruirea cronologică a etapelor prin care mântuitorul a trecut este făcută într-o manieră mai mult decât accesibilă. Se întrevede, la nivelul întregului discurs, având un pronunțat caracter descriptiv, o simplitate a limbajului aparte. Nu orice fel de simplitate, ci ”acompaniată” de un ton sensibil al celui care relatează. Poate și pentru că relatarea trebuie să fie mai fidelă din partea maestrului scriitor, a artistului.

Datele istorice nu cred că își aveau rostul aici. Este până la urmă o poveste a mântuitorului, omul lui Dumnezeu trimis pentru\ întru salvarea lumii. Autorul pune foarte mult accent pe morala creștină, dar într-o manieră cât mai familiară.. O concluzie a acestuia, după ce a pus pe hârtie minunile lui Hristos, mi se pare demnă de luat în seamă și de evidențiat:

„Din aceasta învățăm că trebuie să-i iertăm întotdeauna pe cei care ne-au făcut rău când ei vin la noi și spun că regretă sincer ce-au făcut.” (Ibidem, p.34) 

Autorul-narator (un narator ieşit din tiparele paradigmei genului literar), despre care vă ziceam la începutul recenziei nu se rezumă doar la prezentarea celor mai însemnate minuni, ci și la explicarea originii unor sărbători creștine cum ar fi: Schimbarea la față a Domnului, Paştile, Nașterea Domnului Iisus Hristos etc. Povestea prezentată devine ceva mai tristă pentru noi atunci când ajungem la momentul când mântuitorul este vândut pe câțiva arginţi de către un apostol, de răstignirea și moartea celui dintâi trimis. Aflăm de asemenea că Iuda a fost înlocuit de Matei.

Iar în final, autorul ne îndeamnă că trebuie să fim mai buni, îngăduitori, mai credincioși, iubitori, blânzi, miloși. Toate cele pe care le facem pe acest pământ, afirmă autorul, trebuie să fie făcute cu modestie şi dragostea noastră pentru Dumnezeu.

Dedic această specială recenzie tuturor copiilor şi părinţilor cu adresarea din suflet, să aveţi parte de un Crăciun liniştit alături de cei dragi!!! Crăciun fericit dragi cititori!!!

Viaţa Domnului nostru, scrisă de Charles Dickens special pentru copiii lui, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, cu o traducere din limba engleză de Luana Stoica, colecţia, Cartea de pe noptieră.

Imagine cover de pe descopera.org