Între memorialistică și memorie

,,Mărturia constituie structura fundamentală a tranziței de la memorie la istorie’’.[1]

Memorialistica e un termen ce provine din franțuzescul mémoire şi presupune consemnarea retrospectivă a unor împrejurări şi evenimente cărora autorul le-a fost martor în cursul vieţii. Definindu-se ca preocupare la frontiera dintre literatură confesivă şi istorie, memorialistica prezintă în primul rând un interes documentar, care apare dublat şi de unul artistic, fapt ce-l putem observa în Jurnalul lui Gala Galaction. Autorii acestor forme de literatură subiectivă au drept scop aşezarea propriei lor personalităţi în lumea cunoaşterii. Pe de altă parte, termenul memorie reprezintă reactualizarea în conştiinţă a ceea ce am trăit la un moment dat în trecut, prin declanşarea spontană a unui proces de asociaţii senzoriale, prezentarea lucrurilor, în deriva fluxului memoriei care constituie pentru romanul secolului al XX-lea marea descoperire a autenticităţii subiective.

Jurnalul, memoriile, autobiografia sunt concepte reprezentative ce oferă identitate lumii literare. Istoria literaturii române a căutat mereu documentul care să explice aspectele operei propriu-zise, iar scriitorul român Gala Galaction nu a încetat să-şi realizeze textul în orizontul imediat al literaturii. ,,Jurnalul e un dialog al vârstelor şi sensurilor’’[2]. Evident, caracterul autobiografic al Jurnalului scriitorului nu a urmărit succesiunea cronologică a momentelor vieții, ci le-a evocat potrivit impulsurilor lăuntrice distanțate în timp.

Reflecțiile asupra memoriei au constituit de-a lungul istoriei culturale un aspect important. Notațiile zilnice și ipostazele memoriei oglindite în Jurnalul lui Galaction determină înțelegerea unui om, a unei epoci. Firește, prin intermediul acestor confesiuni ajungem să înțelegem opera și crezul artistic al scriitorului. Rememorările autorului au o dublă valență. Privind aspectul documentar, istorico-literar, ele constituie o sursă informativă de cea mai mare autenticitate cuprinzând o suită de date și elemente noi, completând și intensificând portretul de până acum al personalității autorului și totodată deschizând noi perspective în cercetarea și cunoașterea ambianței literare din epoca sa, cercetare căreia nu i s-a acordat suficient spațiu critic.

Perspectiva oferită de Jurnal, de amintirile așternute pe hârtie la diverse răstimpuri, este vastă, încadrând aproape toate etapele existenței sale. Cu o importanță deosebită, din punct de vedere istorico-literar, sunt mărturisirile prozatorului referitoare la sursele de inspirație ale unora dintre nuvelele și povestirile sale, la raportul dintre realitate și ficțiune din opera sa, relevându-ne intensitatea cu care a trăit pasiunile și dramele eroilor săi, astfel după mai bine de o jumătate de secol de la întruparea lor artistică, ajunsese la o identificare totală cu aceștia, crezând el însuși că au existat. ,,Răsfoiesc când și când paginile acestui Jurnal și mă întreb dacă dincolo de literatură și de searbăda mea teamă creștină pot să mai rețin ceva din acești patruzeci de ani trecuți’’[3]. Profunzimea retrospectivelor scriitorului depășește sfera individualității sale, corelând-o cu epoca străbătută și cu oamenii acestei epoci, mai ales cu cei cu care a întreținut, printr-un privilegiu reciproc, relații de prietenie, cel dintâi dintre aceștia fiind Tudor Arghezi. Prin aceste precizări Galaction portretiza evenimente unice din viaţa unor scriitori, dar nu în ultimul rând ilustra traiectoria destinului său literar.

Memorialistica lui Gala Galaction e un punct important şi actual, deoarece a existat în cele peste două decenii o rezistenţă în asimilarea impunătorului document, un refuz de a lua act la revelaţiile pe care le aducea. ,,Gala Galaction reuşeşte să-şi îmbrace scrisul într-o haină artistică, pentru a-l face mai plăcut la lectură, dar şi pentru a-şi păstra demnitatea sa de mântuitor al condeiului’’[4]. Tot autorul consemna în paginile Jurnalului: ,,Cred că darul meu de a scrie aş zice că are două rădăcini: una creşte dintr-o sensibilitate excesivă, ascuţită şi bolnăvicioasă şi mă îndreaptă către romanul de analiză psihiatrică, iar cealaltă creşte dintr-o inteligenţă bine intenţionată, optimistă şi filantropică şi mă îndreaptă către filozofie teistă, către studii istorice şi literare’’[5]. Observăm prin aceste mărturii procesul de creație literară, dar și dialogul cu sine care se desfășoară la un înalt nivel intelectual.

Cele mai frumoase pagini ale masivului document oferă o imagine a scriitorului, ce ajunge să crească treptat sub ochii cititorilor. ,,Unde este acel Phoenix al puterii intelectuale, care de la 18 până la 38 de ani n-a schimbat de câteva ori sistemul său filozofic, concepțiile sale sociale sau preferințele sale artistice? Cât trăim, tot învățăm, și pe măsură ce înaintăm, vedem că tot ce știam până aici era incomplet și imaginar”[6]. Totodată, autorul preciza în anul 1904 gânduri asemănătoare: ,,Nici convingerile, nici sentimentele, nici jurămintele noastre nu merită să fie scrise pe granit”[7]. Conștiința evoluției spre noi adevăruri aduce în fața cititorilor un autor care știa că nu ajunsese să descopere legile existenței, deși cunoașterea îl îndruma să stabilească unele direcții. Istovit de actualitățile zilnice, scriitorul trece de la un amănunt la altul, descoperind mereu alte detalii. Truda sa creatoare se desfășura până când zorile nu se ivesc, sub abajurul verde al lămpii din camera de lângă balcon a locuinței sale. ,,Scrisul său se așternea pe pagini, fără să pretindă un anumit decor. Toate încăperile popasurilor sunt martorele scrisului său. Biblioteca Academiei sau a Fundațiilor, sălile comune sau cele singuratice păstrează încă scârțâitul harnicei sale penițe. Un singur regret a avut Gala Galaction: dispariția călimării din chilia izolată a Academiei, unde a scris atâtea pagini. Stiloul era pentru el o unealtă inutilizabilă”[8]. Prin aceste confesiuni remarcăm procesul de creație care e unul complex, venit și sprijinit de cultura autorului, ce nu a încetat să creadă în scrisul său. ,,Gala Galaction are ritmul pasiunii și culoarea imaginației incandescente, ceea ce face posibilă variația procedeelor artistice clasice și moderne în sfera stilului intelectualist al scriitorului”[9].

Această căutare a scriitorului în paginile Jurnalului reprezintă, în fond, chiar dinamica faptului literar. ,,Evocarea și apelul la instanța posterității sunt mișcările lăuntrice ale textului: amintirea și procesul trebuie să lumineze fața ascunsă a faptelor, aceea care e oprită provizoriu să vadă lumina zilei; în principal, amintirea celui care scrie și reconstrucția celui care citește determină structura planurilor ficționale ale textului’’[10]. Aceste funcții ale naratorului stabilesc coordonatele spațiului autobiografic și considerăm că aceasta ar fi explicația formei speciale a Jurnalului lui Gala Galaction. Jurnalul său alcătuieşte o parte importantă din creaţia sa literară. E un vast experiment literar și un joc de perspective care merită descoperit și tratat. Masivul Jurnal prezintă gândurile şi impresiile autorului timp de o jumătate de veac. Memorialistica scriitorului surprinde prin caracterul său de cronică vie, prin transmiterea unor imagini ce respiră adânc în ochii cititorului. Notele scriitorului refac momente istorico-literare, dar şi prezintă cel mai contradictoriu personaj al literaturii sale, care e chiar el însuşi.

În tot ceea ce a scris acest autor, mărturiile sale refac momente ale istoriei noastre culturale, ce nu le-a contrazis nici cele mai adânci exegeze de până acum. Jurnalul, unul din ,,momentele cruciale ale memoralisticii româneşti”[11] este un roman autobiografic peste care se aşterne mesajul de umanitate ce a caracterizat viaţa şi opera scriitorului. Acest ,,monument bizar”[12], aproape unic la noi, care e început în 11 septembrie 1898, la 19 ani are forma unor epistole de dragoste, ce alternează după aprilie anul următor cu însemnările sale zilnice până la vârsta de şaptezeci şi şapte de ani. E un roman de dragoste, de dezbatere religioasă, Jurnal de creaţie, cu numeroase comentarii asupra cărţilor citite, o introspecţie în conştiinţa scriitorului. Redactându-şi Jurnalul, scriitorul era conştient că într-un viitor apropiat aceste pagini vor ajunge sub ochii cititorilor. De aceea, Jurnalul este o operă literară de autentică valoare și, totodată, o sursă documentară extrem de importantă în direcția biografiei umane și sociale a scriitorului, a definirii sale în epocă.

Conținutul substanțial al memorialisticii lui Gala Galaction surprinde pe deplin predilecția pentru acest gen de creație unde scriitorul trăiește contextul epocii cu o nereținută vibrație sufletească. Prin urmare, memoriile acestui autor devin o sursă importantă în posteritate, pentru a regăsi identitatea unui timp, a unei vieți, a unui destin literar.

(fragment dintr-o teză în curs de cercetare)

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. OPERA
2. Galaction, Gala Jurnal I, ediţie îngrijită de Mara Galaction Ţuculescu şi Teodor Vârgolici, Editura Minerva, Bucureşti, 1973.
3. Galaction, Gala, Jurnal II, ediţie îngrijită de Teodor Vârgolici, Editura Minerva, Bucureşti, 1977.
4. Galaction, Gala, Jurnal III, ediţie îngrijită de Teodor Vârgolici, Editura Minerva, Bucureşti, 1980.
5. Galaction, Gala, Jurnal, vol. I-V, ediţia a II-a, îngrijită de Teodor Vârgolici, Editura Albatros, Bucureşti 1996-2003.
6. Galaction, Gala, Jurnal 1947-1952. Pagini inedite cenzurate, ediţie îngrijită de Teodor Vârgolici, Editura Vestala, Bucureşti, 2007.

1. MONOGRAFII ŞI STUDII CRITICE
2. Holban, Ioan Literatură subiectivă. I. Jurnalul intim. Autobiografia literară, Editura Minerva, Bucureşti, 1989.
3. Niculiu, Adriana Gala Galaction. Omul şi scriitorul prin el însuşi, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1971.
4. Ricoeur, Paul Memoria, istoria, uitarea, Editura Amarcord, Timișoara, 2001

[1] Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea, Editura Amarcord, Timișoara, 2001, p. 38

[2] Ioan Holban, Literatura subiectivă. Jurnal intim I. Autobiografia literară, Bucureşti, Editura Minerva, 1989, p. 85

[3] Gala Galaction, Jurnal 1947-1952. Pagini inedite cenzurate, Editura Vestala, București, 2007, p. 61

[4] Teodor Vârgolici în prefaţă la Jurnal, vol. I, Bucureşti, Editura Albatros, 1996, p. 39

[5] Gala Galaction, Jurnal, vol. I, ediţia a II-a, îngrijită de Teodor Vârgolici cu o evocare de Mara Galaction, Bucureşti, Editura Albatros, 1996, p. 50

[6] Jurnal, Viața românească, an XXII, 1969, nr. 2, februarie, p. 9

[7] Gala Galaction, Jurnal, vol. II, București, Editura Albatros, 1997, p. 31

[8] Adriana Niculiu, Gala Galaction omul și scriitorul prin el însuși, București, Editura Cartea Românească, p. 151

[9] Adriana Niculiu, op.cit., p. 148

[10] Ioan Holban, Literatură subiectivă, I. Jurnalul intim. Autobiografia literară, Bucureşti, Editura Minerva, 1989, p. 90

[11] Valeriu Râpeanu, Un eveniment editorial: Gala Galaction: ‘’Jurnal’’, în ,,Contemporanul’’, nr. 38, 14 aprilie 1973

[12] Paul Georgescu, Jurnalul lui Gala Galaction, în ,,Luceafărul’’, nr. 4, 26 ianuarie 1974