Alex. Ștefănescu
Un elev de liceu, Andrei, cam urâțel, se îndrăgostește de o fată frumoasă, Ramona. Amețit de alcool, la aniversarea unui prieten comun, dansează cu ea și își face iluzia că o va avea chiar în acea noapte. „Dar – comentează el cu năduf – norocul nu ține niciodată cu cel care vrea să fută”. Ce se întâmplă? Ducându-se la toaletă, constată că acolo miroase foarte urât și vrea să părăsească încăperea, dar tocmai atunci bate cineva la ușă. „Nu știam ce să fac: dacă ieșeam atunci, ar fi părut că eu m-am bălegat ca vaca și picam de prost.” Așteaptă câteva minute, până când nu mai aude niciun zgomot, și iese. Ca un făcut, în fața ușii aștepta tocmai Ramona: „era cu încă o prietenă – explică Andrei cititorului, pe care îl tutuiește – îți dai seama că nu avea cum să se pișe singură”.
Dând dovadă de spontaneitate, nefericitul adolescent o ia pe Ramona de mână și dă să plece cu ea de acolo cât mai repede. Iată însă că tocmai atunci un prieten de-al lui intră în WC și începe să urle. „− Băăă, veniți toți să vedeți cum s-a căcat Ciobanu!!!” Drept urmare, ocazia de-a o cuceri pe fată se pierde.
Cu acest eșec dramatic începe un roman care poartă delicatul titlu Suge-o, Ramona! Autorul său, un tânăr originar din Suceava, care se numește tot Andrei Ciobanu (de unde rezultă că își povestește în carte propriile lui peripeții de pe vremea liceului), menționează cu mândrie pe copertă faptul că fragmentele din romanul său postate anterior pe Internet au adunat 1.000.000 de cititori!
Mândria lui mi-amintește mândria cu care Gigi Becali se lăuda că un ziarist francez vorbise despre „becalizarea României”. Ne aflam pe o scenă, ca invitați ai lui Mihai Tatulici, în fața unui public numeros. Am încercat să-i explic lui Gigi Becali că ziaristul francez vorbise despre becalizarea României ca despre o catastrofă (iar publicul m-a aplaudat, arătând că era de aceeași părere). Gigi Becali o ținea însă una și bună că un străin îi recunoscuse triumful.
Într-un mod similar reacționează Andrei Ciobanu, jubilând la menționarea celor 1.000.000 de cititori. Dacă au fost într-adevăr atâția, ar trebui să ne alarmăm, nu să ne bucurăm, fiind vorba de o catastrofă la fel de înfricoșătoare ca becalizarea României.
Dintre românii cu care sunt contemporan și pe care îi iubesc fără să-i cunosc, numai pentru că sunt români, 1.000.000 citesc texte pueril-scatologice, ca romanul lui Andrei Ciobanu! Ce trist!
Propoziția cu verbul la imperativ „Suge-o, Ramona!” nu este un joc de cuvinte licențios (de genul: ți-am dat o înghețată, suge-o, Ramona!), ci o formulă de admonestare propriu-zisă din limbajul derbedeilor din vremea noastră. Autorul o afurisește în modul acesta pe Ramona, de multe ori, dar la fel îi blagoslovește și pe alții: „Suge-o, Andrei!”, „Suge-o, Silviu!” etc. Nu ezită să se stropșească și la cititor: „Suge-o, cititorule!” Pe de altă parte, face uneori efortul intelectual de a dezvolta scurta propoziție: „Suge-o, Ramona, de unde căcat ai știut tu de treaba asta!?”
Episoadele amoroase (cu Alina, Anemona ș.a.m.d.) se repetă după metoda post-post-modernă copy-paste, diferențele fiind insignifiante. La fel se repetă și eșecurile înregistrate de Andrei Ciobanu în încercarea de-a o poseda pe Ramona, care se lasă sărutată, mângâiată și explorată numai până la o anumită limită. Când acea limită este depășită, fata protestează.
„− Dar ce faci?
− Tu ce crezi că fac? îi spun eu încrezător.
− Nu, Andrei. Asta nu o să se întâmple.
− De ce? întreb eu, cu boxerii debusolați.
− Pentru că eu nu sunt o curvă, da? Nu vreau să mai duc o viață ca până acum, în care să fac sex din prima seară cu fiecare tip pe care îl întâlnesc, să-l las să facă ce vrea din mine, să o bage oriunde vrea el și după aia să mă simt ca un căcat a doua zi.”
În afară de numeroasele pagini de acțiune sexuală, uneori ratată, găsim în carte și cugetări, care ar putea fi folosite ca texte pentru manele:
„În pat toți suntem curve și psihopați.”; „Trebuie să-ți creezi un vis, indiferent cât de imposibil pare, și să-l urmezi până îl prinzi de un picior.”; „Femeile de genul ăsta se fut și din frustrare, nu doar din dragoste, și s-ar putea să fie mai bune la pat decât celelalte.”; „Cu toții ne dorim lucruri pe care nu le putem obține, pentru că în viață avem nevoie de țeluri și de visuri.”
În sfârșit, ne putem delecta și cu descrierile de un umor involuntar ale actului sexual: „și-a încolăcit picioarele în jurul meu, m-a strâns puternic în brațe, și-a dat ochii peste cap și a mușcat din aer, ca și cum ar fi încercat să rupă o bucată imaginară de șorici.”
Merită compătimiți cititorii din țările în care nu se face „pomana porcului” pentru că nu vor înțelege o comparație atât de subtilă.
Andrei Ciobanu, Suge-o, Ramona!, o poveste semi-amuzantă, București, Ed. Trei, 2015 (coperta colecției: Faber Studio, idee: Mihnea Gheorghiță, grafică: Mihai Georgian). 488 pag.
(Text apărut în România literară nr.14/ 2015)
