Încă de când eram eu copil, dacă a existat un val de nemulţumire populară cauzat de ce anume făcea un partid de guvernământ, s-a creat rapid un conflict între români şi ungur, ba un ungur a bătut un român, ba un român a bătut un ungur, ba doi unguri au bătut un român, ba doi români au bătut un ungur, ba chestii cu steaguri, ba a vopsit Funar băncile Clujului în roşu, galben şi albastru, să le dea satisfacţie ungurilor că se pun cu curu’ pe steagul României etc.
Şi de îndată, lumea a uitat de nemulţumirile concrete şi reale cauzate de modul în care noua lege le abuza interesele, şi a început să înjure unguri, care, oameni fiind şi ei, au început să înjure înapoi – pentru că, să fim realişti, pretenţia “dacă te înjur eu e libertate de opinie, dar dacă mă înjuri tu în ripostă, eşti un mojic nemernic” e absurdă, şi fiecare dintre noi ar trebui să ştie, când se zborşeşte la cineva total gratuit, că există o şansă relativ mare ca ăla sau aia să ne f*tă dumnezeii pe lung şi pe lat, nu pentru că am fi români, ci pentru că-i înjurăm.
Şi toată lumea era fericită. Poporul îşi înjura duşmanul perceput, ungurul, care vrea să fure Ardealul, ungurul înjura jigodia de român care nu vrea să-l lase în pace, şi între timp, politicianul român fura liniştit banul amândurora.
În loc să-i înjuri pe secui că vor autonomie, e mai simplu şi uman să te întrebi: De ce o vor? Pentru că e o regiune săracă, cocoşată de foame, văduvită de marea ei avere, pădurile, prin corupţia pesedist – udemeristă, şi îi auzi frecvent pe oameni povestind că “Bucureştiul ne ia nouă toţi banii şi nu ne dă nimic.”
Nu, nu Bucureştiul vă ia vouă banii. Ci o mână de hoţi din Bucureşti, în cârdășie cu o mână de hoţi locali, care vă pozează vouă în mieluşei. Bucureşteanul obişnuit e la fel de afectat de mizerii ca voi. Cu mica diferenţă notabilă că el îşi mişcă osul la proteste şi exprimă nemulţumirea faţă de altă lege ieşind în stradă.
Pe criteriile enumerate mai sus, cred că Bucureştiul însuşi ar vrea autonomie de sub PSD. “Ia ce idee bună, mai să ne declarăm toţi burunghezi şi să formăm Republica Autonomă Burungheză, liberă de jăpcăreala generală.”
Din păcate, jăpcăreala generală nu se poate evita atât de simplu, şi atunci, soluţia e să nu laşi naţionalismul să-ţi facă spume pe la gură, ci să-şi caute fiecare hoţii în ograda proprie şi, eventual, să-i oprească din furat.