Lorena Lupu 
Mulţi oameni, când vorbesc despre ei înşişi, se descriu drept bărbaţi buni. Şi dacă se analizează, văd că nu dau în cap pe stradă, că nu vor răul nimănui, că vor pace mondială, deci sunt buni.
Şi totuşi, fetele îi ignoră, îi displac, îi expediază.
Să identificăm împreună câteva modele de comportament care par foarte dezagreabile, în ochii sexului opus.
1. Familiaritatea nesolicitată.
Posibil pentru că ai fost educat greşit: „Mămică, dacă ţi se pune ţie pata pe X, trebuie doar să te porţi ca şi cum X ar fi păscut vaca cu tine pe tăpşan şi ea o să cadă lată, pentru că nu-i aşa, bărbatul e cununa creaţiei”.
Cele mai multe femei URĂSC CU SPUME când un necunoscut se trage de şireturi cu ele. Se simt desconsiderate. Hai să facem o analogie.
Când vrei să te angajezi undeva, cum procedezi? Invadezi biroul şi, fără nici un preambul, te oploşeşti pe scaunul managerului? Te dă paza afară cu şuturi.
Întâi depui un CV, o scrisoare de intenţie, discuţi cu HR şi aşa mai departe.
OK, oamenii nu-s instituţii. Dar mai bine îi vorbeşti cu dvs. şi o laşi pe ea să zică: hai să ne tutuim, decât să o iei cu „băi, fetiţo” şi să-ţi răspundă glacial: „mă uit în jur şi nu mă prind cui vă adresaţi”.
2. Glumele îngrozitooor de proaste
Există o formă deosebit de retardată de umor masculin care se manifestă numai în prezenţa unui exemplar feminin.
Sunt absolut sigură că domnul care interacţiona aici cu mine e un om bun, care n-a făcut nimănui niciun rău în viaţa lui. Şi totuşi, fără a intenţiona să-l pun la zid, cred că suntem cu toţii de acord că abordarea lui ucide hazul pe toată raza localităţii Bucureşti.
Şi fac pariu că, dacă eram autorul Laurenţiu Lupu, ar fi atentat la un umor de ceva mai bună calitate, pentru că nu-i aşa, în faţa unui bărbat nu te faci de rahat şi, nu-i aşa, bărbaţii sunt fiinţe deştepte care se uită cu silă la tine dacă te manifeşti aşa.
Credeţi-mă când vă spun că nici femeile nu-s atât de retardate pe cât insistaţi voi să le credeţi şi la genul ăsta de sub-umor, fac febră musculară la ochi de la eye rolls.
Şi poţi tu să fii cel mai bun om din univers, o manifestare de genul ăsta e the ultimate pussy block.
2 bis. Provocarea
„Ia să învăţ tehnică de maestru al agăţării şi să-i dau replici foarte, foarte enervante, că asta sigur o excită de nu mai poate.”
Nţ. Aşa-numita „provocare” te face doar să pari un cretin care se dă interesant. Încă nu am întâlnit femeia care să-mi povestească extatic: „Băi, şi-mi tot dădea replici minimalizante, prin care sugera repetat că mă crede proastă şi curvă. M-am excitat atât de tare încât am făcut potop în cafenea. Au trebuit să schimbe prizele, din motiv de scurt-circuit.”
Dimpotrivă: „Fată, să-l f.. în gură de animal. N-are în el decât băşcălie ieftină. M-a enervat peste măsură. Nici măcar n-am aşteptat berea aia. Mi-am amintit că bunică-mea e pe moarte. Săraca, învie şi moare mai des decât electoratul lui Dragnea.”
3. Insistenţa
Ora 12.33 „Să ştii că eşti foarte frumoasă”.
OK, mulţumesc.
Ora 12.34 „Doar atât?”
OK, mulţumesc mult.
Ora 12.35 „Să ştii că Vodafone nu taxează pe număr de cuvinte.”
OK, mulţumirile mele profunde, cutremurătoare şi ramificate se revarsă din străfundul hăului sumbru unde odinioară pulsa inima-mi suavă, înainte s-o facă franjuri unul care nu mă freca la icre nici pe un sfert cât o faci tu…
Îl ştiţi pe tipul ăla, Brad Pitt? Să-l luăm pe Brad Pitt de acum 5 ani, când încă transmitea sex appeal prin toţi porii. Dacă Brad Pitt de acum 5 ani ar fi devenit boyfriend-ul meu, ar fi făcut amor fabulos cu mine pe plajele din Maldive, m-ar fi ţinut într-un castel la Paris şi m-ar fi îmbrăcat numai în Dior, dar m-ar fi frecat la modul ăsta la icre, le-aş fi dat în mama lor de Maldive, Paris şi Dior şi aş fi revenit cu drag la liniştea căsuţei mele din Titan.
Iubirea are nevoie de pauze. De aer. De viaţă de sine stătătoare pentru fiecare dintre cei doi.
„Dar eu nici nu sunt boyfriend-ul lu’ Pisi, cu asta o vrăjesc.”
Vai. De. Pu. Pi. La. Ta.
4. Acuzaţiile
Ţie ţi se întâmplă un rahat, scrii un text şi-i dai share.
Fetele: Na, sorry, te pup, baftă să rezolvi.
Gogu: Da’ tu pierzi timp cu rahaturile astea?
Gogu, evident, nu vrea să spună decât că rahatul poate fi rezolvat mai eficient. Problema e cu modul în care o spune. Mod pe care orice femeie şi jumătate din bărbaţi îl citesc ca „man, eşti un ratat, problemele tale nu contează, io-s bosu’ la boşi”.
De aceea, dacă vrei să transmiţi informaţia „rahatul poate fi rezolvat mai eficient”, fă exact asta. Nu transmite printre rânduri că tu te crezi buricu’ la pământ şi că dispreţuieşti tot ce a făcut femeia să rezolve rahatul pentru că o să te trezeşti că nu mai comunică cu tine şi tot tu o să te miri de ce.
Urmăriţi acest caz eroic de bună intenţie livrată cu un ambalaj de grosolănie care face ca buna intenţie să fie neacceptabilă.
Tu emiţi o gherlă pentru că nu te-ai gândit. Femeile pot să-ţi poarte pică ani în şir pentru câte o tâmpenie pe care ai spus-o pe nemestecate. Mama e divorţată de tata de peste un sfert de secol şi încă-şi aminteşte cum, după căsătorie, i-a spus în nu ştiu ce context că dacă ai prins trenul, nu mai alergi după el.
„Cum ai putut să-i spui aşa ceva?” l-am luat eu la rost.
„Ăăă, nu ţin minte când am spus asta. Cred că făceam o glumă.”
„Data viitoare când îi faci o glumă unei femei, zi un banc cu Bulă”.
5. Promisiunile pe care nu le ţii
Tu promiţi că faci şi că dregi, ca s-o impresionezi. Ea te crede. Şi aşteaptă să treci la fapte.
Tu, evident, nu poţi să faci şi să dregi, că te-ai supraevaluat în promisiuni.
Ea trage concluzia că eşti un mincinos şi un lăudăros şi te şterge din telefon.
Să repetăm împreună:
“Nu ştiu dacă pot. Încerc.”
“Cred că aş putea face asta, dar nu promit, hai să vedem ce iese.”
“Pot vorbi cu X şi cu Y, şi vedem”.
Pe scurt, nu promite că faci lucruri, promite că faci ce ţine de tine.
E mai spectaculos să nu promiţi, ci să livrezi, decât să baţi câmpii grandoman şi să nu iasă nimic.
(text apărut pe Trollywood)
