Ziua internaţională a femeii. Iubire, urări tandre, cadouri (mulţumesc!), vin, veselie, glume.
Dar, pe fundalul de armonie şi sărbătoare generală, remarci pe ici pe colo ieşiri dezagreabile ale purtătorilor ilegali de penis. Acele specimene antipatice pe care numai femeile cu un deficit major de respect de sine îi tolerează, şi doar din lipsă de opţiuni. Ca să facem o analogie: genul ăla toxic de om care, de ziua vecinului Vasile se simte ameninţat că nu e ziua lui, drept care, îşi pune în geam o pancartă “Muie, Vasile!”.
În cele ce urmează trecem în vedere cele şase comportamente de mascul jegos pe care ne bucurăm să-l putem elimina din orizonturile noastre vizuale cu ocazia zilei femeii.
6) Exul de rahat care îţi trimite flori
Te-a avut. A avut ocazia pe tavă. I-ai oferit credit, atenţie, răbdare, ai trecut cu vederea derapaje, i-ai tot atras atenţia să nu se joace cu nervii tăi, dar a insistat s-o facă, până când l-ai băgat în orificiu vaginal matern şi ţi-ai văzut de ale tale.
Şi subit, de 8 martie, lepra se trezeşte hodoronc – tronc să-ţi trimită flori.
Florile pe care nu ţi le-a trimis când tu încă investeai suflet în relaţie şi îl tot rugai să nu încerce joculeţe de putere cu tine că a) nu ţin b) o s-o sugă. Pe atunci, poate că florile alea ar fi însemnat ceva. Dar când o femeie se umple de lehamite la adresa unui bou, acesta n-are decât să-şi bage toate florile universului adânc în nămol. Nu te interesează. Nu te impresionează.
Nu face decât să te enerveze ulterior că uite, s-ar fi putut şi aşa, dar nu poţi obţine acest tratament decât băgându-ţi piciorul. Nu te interesează să ai în viaţa ta oameni care te respectă doar când îi calci pe cap. Vrei oameni care să te respecte firesc şi de la sine. Drept care, îl rogi pe curier să ţină florile şi să le ducă la nevastă sau mamă, după program.
5) Drama ambulantă care se vaietă pe Facebook că pătratul de foc 14 – 24 – 1 – 8 e un imens efort.
Ho, barosane, generosule, că nu trebuia să-i iei câte o vilă nouă cu fiecare ocazie. O ieşire în oraş o dată, o sticlă de vin şi o ciocolată bună altădată, s-o surprinzi cu curăţenie şi o cină caldă a treia oară şi încă o idee creativă şi relativ simplă la care te mai gândeşti şi tu, şi ai depăşit cvartetul negru.
Dar genul ăsta de individ nu vrea deloc să facă efort pentru că, din punctul lui de vedere, relaţia e strict suma lucrurilor pe care e obligată femeia să le facă pentru el. Bleah!
4) Otreapa umană verdictoloagă care decretează că numai femeile “normale” merită felicitate de 8 martie, şi că feministele şi tomboy-ii nu merită flori.
În primul rând, dom’ judecător, nu eşti tu decident pe normalitatea nimănui, şi nici pe producţia şi desfacerea de pe piaţa de flori românească. International women’s day înseamnă exact ce pare că înseamnă: ziua internaţională a femeii, în toate formele, mărimile, dimensiunile, culorile, vârstele şi orientările ei sexuale. Da, e ziua femeii chiar dacă femeia respectivă are două perechi de coaie în plus faţă de tine şi le foloseşte cu dublă eficienţă. E ziua femeii chiar dacă acea femeie are o mătărângă cu zece centimetri mai mare decât a ta. Şi nu e treaba ta să decizi dacă merită flori sau nu, câtă vreme nu i le plăteşti tu. Tu vezi-ţi de treaba ta, şi cumpără-i un buchet superb de crini lui Pornhub, că fără el ai fi făcut septicemie de la atâta spermă stătută.
3. Ţăranul care se foloseşte de urare să încerce să agaţe.
Nu-l ştii. Te-a adăugat cu câteva luni în urmă, dar nu înţelegi de ce, că nu pare să te citească. Apoi, vine opt martie.
-La mulţi ani! :inimioară: :încă o inimioară: :iepuraş: :pupic:
-Mulţumesc, răspunzi tu, că ţi-a dat mă-ta educaţie şi te-a învăţat că de sărbători e politicos să mulţumeşti pentru gândurile bune.
-Ce faci?
“O, nuuu”, îţi zici tu mut şi preferi să nu răspunzi, să nu degenereze discuţia.
-Mă gândeam să cobor după nişte beri, dacă ai chef şi tu.
“Să ce?” ridici tu sprânceana, oripilată cum ăsta te trece deja la catastiful de f***te, deşi nu te cunoaşte şi nici nu ai semnalizat vreun interes. Dar nu răspunzi.
-Hai, vii?
“Şi totul a început de la o banală urare de 8 martie”, îţi zici tu şi dai block mesaje private, că e mai scurt decât să i-o iei pe mă-sa, şi în plus, biata femeie nici nu ştie ce ditamai pickup artistul luător la sigur a ouat.
2. Scârba care se laudă că nu-i va lua flori de 8 martie nici maică-sii, să arate cine e edgy.
Băieţi, hai să vă deschidă prietena voastră Lorena ochii: un bărbat care nu face cadouri e cam la fel de sexy ca o femeie care şi-ar da cu o balegă pe faţă. Poate să aibă o personalitate absolut şarmantă şi un corp de zeiţă. Senzaţia rămâne de omg, are o balegă pe faţă / nu face cadouri. N-o alungi cu nimic. Poate doar cu o beţie pe cinste şi cu un ordin de restricţie. Dar trauma rămâne, în pofida anilor de terapie.
După zece ani, încă te trezeşti ţipând şi prietenul tău de acum te întreabă cu multă compasiune:
-Iar l-ai visat pe ăla care nu făcea cadouri?
-Da.
-OK. Schimbăm terapeutul.
OK, dar hai să presupunem că n-ai gagică şi toate femeile familiei tale au fost răpite de extratereştri, nu ai cui să iei flori. Revenim la analogia iniţială cu ziua lui Vasile. Chiar e nevoie să-ţi faci titlu de fală din nepăsarea ta faţă de ziua lui Vasile, nu poţi pur şi simplu s-o ignori şi să-ţi vezi de ale tale?
1. Animalul sinistru care îţi dă flori de 8 martie, apoi pac, îţi cere imediat ceva.
Îi ştiu toate femeile. E genul ăla de mârlete care vede totul în formă de tranzacţie. Nu face cadouri; e doar un împrumut cu dobândă.
Eu sunt all in pentru tranzacţii. Da, e ok să-mi ceri lucruri. Dar traseul just e să mă laşi pe mine să decid contravaloarea efortului.
Nu, un buchet de flori nu e decât o simplă atenţie de 8 martie. Una care se află exact în fundul listei mele de priorităţi, la intersecţia dintre Strada Nepăsării şi Bulevardul Durerii Acute în Anus. Când tu vrei ceva important pentru tine, corect e să livrezi ceva important pentru mine.
Şi nu tu decizi ce e important pentru mine şi ce nu, pentru că ultima oară când am verificat, eram propriul meu stăpân.
Dacă nu-ţi vine a face cadouri, nu le face şi gata. Ştiu că mă contrazic cu punctul doi, dar e unul dintre paradoxurile vieţii: ticălosul de la punctul 1 e atât de ticălos, că îl face pe ăla de la punctul 2 să pară un om ok, prin comparaţie.