Lorena LupuLorena Lupu
08.05.2019

Notre Dame: cinci reacţii care m-au strepezit

Unul dintre cele mai importante lăcaşuri de cult ale catolicismului şi un monument cultural de bază al Europei, Notre Dame din Paris a fost devastat în mare parte de un incendiu uriaş, care a durat mai multe ore. Nu se ştie de la ce a pornit, versiunea televiziunilor de ştiri e că din cauza lucrărilor de renovare, deşi nimeni nu a precizat în ce fel renovarea unei clădiri se poate lăsa cu scântei.

Nu voi specula, pentru că nu am fost de faţă şi nu simt nevoia să fac pe deşteapta. Am empatizat cu francezii prezenţi la faţa locului, care şi-au pierdut unul dintre punctele de reper ale istoriei şi zestrei lor culturale, nemaivorbind de obiectele de artă inestimabile găzduite în interior. 850 de ani din povestea unei naţiuni. Genul acesta de tragedie te cutremură şi te predispune să taci.

Dar există social media şi pe social media există părerişti. Ceea ce în esenţă e un lucru bun, pentru că prostia şi ticăloşia omenească sunt lucruri în legătură cu care e bine să fii vaccinat periodic, că altfel mai iei nişte ţepe.

Hai să trecem în revistă cele cinci reacţii care m-au înfuriat atât de tare, de mi-a venit să administrez un pumn în ecranul laptopului. Şi să-mi fac tot eu mie pagubă.

  1. Bucuria scârboasă 

Fie că venea de la musulmani habotnici, ortodocşi habotnici  sau atei habotnici (da, există atei atât de încrâncenaţi în ateismul lor, încât zici că o să-i înalţe şi biserică la un moment dat), bucuria scârboasă e… oh, well, am pus adjectivul acolo.

Nu înţeleg bucuria de răul altuia. Câtă ticăloşie poate să zacă în oamenii care sărbătoresc nenorocirea altor oameni. Deşi nici măcar nu e ca şi cum ai câştiga tu ceva dacă le arde unor oameni catedrala. Care e sensul hahaurilor pline de cruzime şi ură? De unde vine toată această ură şi cui face ea bine?

Răspuns: Nici măcar deţinătorilor ei. Un om plin de ură şi ranchiună e un om putred pe interior. Un wight, că tot e perioada premierei sezonului cel nou din Game of Thrones.

Dar mă îngrijorează această avalanşă de neo-ură de toate tipurile şi spălare a creierilor întru ticăloşie care scoate timid capul în ultimii câţiva ani. Nu pentru mine. Până ajunge in full force, eu voi fi o biată babă care îşi va fi trăit traiul şi-şi va fi mâncat mălaiul.

Şi ce mălai minunat a fost.

Mi-e frică pentru copiii de acum. Pentru că ei vor creşte să lupte aceste războaie şi să reînveţe valoarea cooperării umane şi a solidarităţii în timpuri grele.

De asta se repetă istoria. Pentru că atunci când îi merge bine, omul se ticăloşeşte. E nevoie de nişte m**e divină, să-l ajute să redevină om.

  1. Conspiraţiile bolnave cu capul. 

Or fi murit Vadim Tudor şi Combatantul Ezoteric Corect şi Complet Definit Lorin Fortuna, dar genul de cetăţean cu ţiglele vag sărite de pe acoperiş nu e deloc pe cale de dispariţie.

Vedeai ipoteze pe Facebook de îţi oboseau muşchii oculari de atâta dat peste cap: că focul a fost pus de Macron să-i sperie pe revoltaţii interni; că focul a fost pus de Trump să îi înveţe o lecţie pe europeni; că focul a fost pus de Putin, tot să-i înveţe o lecţie pe europeni; că focul a fost pus de ISIS, de Boko Haram, de P**a lu Necula şi de HBO ca să promoveze cu un foc măiestru pe Zeul Focului care va salva Westeros de Armata Morţilor. (Glumă. Asta din urmă. Restul pe bune.)

Deocamdată nu avem informaţie. Şi faptul că ai fost trei zile la Paris cu AirBNB şi ai mâncat numai din boulangerii că erau cele mai ieftine opţiuni nu te face nici expert în politică franţuzească, nici vrăjitoare cu glob de cristal.

Prezintă-ţi părerile drept ceea ce sunt. Simple ipoteze şi speculaţii.

  1. Discursul aolist-fatalist de sfârşitul lumii. 

Mai ţineţi minte după Colectiv, când s-a umflat tărâţa în Ozana Barabancea şi a postat o lungă diaree a creierului pe Facebook, cum că aşa îi bate Dumnezeu pe rockeri şi pe satanişti?

Cu această ocazie, câteva sute de alte ozane frumos curgătoare, dar cu creieraşii total tulburi, nu ca cristalul, au emanat grozăvii similare: că văleu, dacă Domnul nostru ne trimite foc exact înainte de Paşte e semn de marea lui supărare pe păcatele omenirii, şi e cazul să punem cenuşă în cap, să ne porcăim (sau pe acolo) şi să luăm calea pustietăţii, unde să mâncăm toţi lăcuste şi miere sălbatică, precum Sfântul Ioan Botezătorul.

E atât de mârşav să te foloseşti de o tragedie ca să lansezi rahaturile astea şi să-ţi justifici tu ţie nevoia de a freca la icre oameni care nu-ţi datorează nimic, că aproape egalează bucuria scârboasă.

De fapt, mi se pare că e ruda mai de la mănăstire a acesteia. Tot o formă de „să moară capra vecinului”, dar în straie negre şi grai fals-smerit.

  1. Rețetarii grijii 

Se întâmplă într-o zi mai multe tragedii. Și tu apuci să exprimi o părere de rău legată de cea de care-ți pasă mai mult. Sau de care afli prima.

Apoi, hop!, sare rețetarul grijii să te mustre că suferi incorect și din motive greșite și îți dă el teme mai importante despre care să suferi.

Rețetarul grijii crede cu tărie că așa funcționează treaba. Oprești un om din a suferi pe ce simte el și îl înveți să sufere în ordinea priorităților care ți se par ție mai urgente.

Când îi aud, mă gândesc la o veste bună și una rea. Cea bună e că sclavia s-a abolit de niște secole. Cea rea este că lor nu le-a spus nimeni asta.

  1. Ignoranţa milenială 

Următorul comentariu l-am citit eu cu ochişorii mei pe Instagram: „Ce mare chestie că a ars o clădire pe care o ştiai dintr-un film Disney?”

Cred că s-ar putea ca următorul meu ban să vină acum pe Instagram, pentru că ţi l-am *zduit pe copiluţul ăla, de n-o să mai aibă nevoie de carne pe următoarele două luni.

Faceţi ceva cu educaţia, oameni buni, că e grav ce se întâmplă. O spun la modul cel mai serios. Şi nu vă bazaţi doar pe stat şi pe şcoală să vă educe copii, duceţi-i voi la muzee, la cinematecă, proiectaţi-le documentare, învăţaţi-i să gândească.

Pentru că părinţii lasă totul pe seama şcolii, iar şcoala nu mai valorează un kkt degerat. Scoate analfabeţi – şi faptic, şi funcţional – pe bandă rulantă.

Trebuie să şi să ne educăm, trebuie să ne conservăm cultura, civilizaţia şi reperele. Altfel, o să dispărem ca grecii antici, ca egiptenii, ca romanii, ca atâtea civilizaţii strălucite care, de la un punct încolo, s-au îmbuibat de la prea mult bine.

(sursa foto: Getty)

 

387 cititori