Îmbrăţişarea defectelor

Îmi scrie zilele astea un nene: bună ziua, politeţuri, amabilităţi. Am văzut că faceţi fotografii.
Nu eu, zic, autorii lor respectivi. Eu doar stau.
Ăhă, păi uite, şi eu sunt fotograf şi avem un proiect cu mai multă lume, şi îmi place de dumneavoastră, poate vreţi să fiţi parte.
Mă declar onorată, bla-bla, întreb în ce constă proiectul.
Proiectul, îmi zice nenea, constă în a lua fiinţe umane de oarecare popularitate (care popularitate??) şi a le fotografia naturale, umanizate şi cu defectele la vedere. Să ne îmbrăţişăm defectele.
Ceee???
Să ne îmbrăţişăm defectele.
Adică să-mi scot eu la mezat cearcănele şi ridurile de pe frunte, şi eventuale coşuri, pliuri, guşe şi căpuşe, spre deliciul jigodiilor de internet, doar pentru ego-ul tău?
Basically, da.
Du-te, bă, de-a berbeleacul şi îmbrăţişeaz-o pe mă-ta.
Bine, nu i-am zis-o aşa. I-am scris ceva de genul: “Îmi cer scuze, nu consider că mă potrivesc pentru acest tip de proiect”.
A insistat:
Dar de ce?
Nimic nu mă irită mai tare decât oamenii care insistă după ce eu le spun “nu”.
Pentru că nu vrea p**a mea.
Bine, nu i-am zis-o aşa. Am tradus-o în “Nu e genul de acţiune în care să mă regăsesc.”
Vă e teamă de ceva? mă întreabă nenea, care în punctul ăsta devenise de-a dreptul detestabil de insistent.
Da, mi-e teamă că mă dezbrac de caracter şi-ţi zic ce cred despre proiectul tău de rahat.
Bine, am tradus-o în “Nu, pur şi simplu NU sunt interesată. Şi nu mă puteţi obliga, şantaja sau manipula să fiu. Desigur, mă puteţi angaja pe bani. O mie de euro şedinţa.”
La faza asta a înţeles că bate la uşi închise şi a tăcut.

Deci, mânca-v-ar tata. Eu m-aş îngrăşa fără ezitare 20 de kilograme pentru un rol ofertant. Aş slăbi 20 de kilograme. M-aş rade în cap. Aş face bungee jumping. Ba chiar mi-aş etala şi ridurile de pe frunte.
Accentul, însă, e pe “rol ofertant”. Nu pe joculeţul fără miză al wannabe-ului nu ştiu care. Paşol na turbinca!

Iar asta cu îmbrăţişarea defectelor mi se pare o mizerie cât casa. Mai ales când e strada plină de femei cu defectele gata îmbrăţişate.
Dacă îmi îmbrăţişam defectele, acum aveam în zona inghinală Pădurea Letea.
Dacă îmi îmbrăţişam defectele, acum cântăream 200 de kilograme. Sunt ardeleancă, urmaşa unui neam de femei GRASE. GRASE. Ajunge să beau un pahar de apă în plus şi se depune. N-am mai mâncat pâine, paste şi pizza de 5 ani, şi jur că Quatro Stagioni era în top 5 mâncărurile mele preferate.
Şi când eu duc genul ăsta de luptă cu mine, tu vii să-mi ceri să-mi îmbrăţişez defectele?
Mori. Înfipt.

În intro e o poză cu Aishwarya Rai. Mai jos, foto cu Aishwarya Rai după ce şi-a îmbrăţişat defectele.

Are you fucking kidding me?