Corespondenţa dintre îndrăgostiţi

7 noiembrie

Mijlocul săptămânii l-am petrecut la Sibiu. Aceeaşi situaţie, în aparenţă. În fond, un declin ireversibil. Dar organismul mai luptă. Trec de două ori pe la spitalul-azil unde e Ţ. De data asta mă recunoaşte. Întreabă de Tata. Vrea s-o luăm acasă. Îi promit cu inima strânsă. Stau pe pat, lângă ea. Mă ţine de mână, îmi sărută mâna, care-i e aproape, căci se ridică greu, mă mângâie, cu o tandreţe infinită, care-mi sfâşie inima. Luciditatea pare să-i fi revenit în mare parte, odată depăşit şocul „abandonării”.

9 noiembrie

Azi, fără scop precis, mai mult din neputinţa de a face altceva, o vizită scurtă la talciocul din Ghencea: mizerabile şi scumpe nimicuri se lăfăie pe tarabe improvizate sau de-a dreptul pe jos. Poţi vedea orice, de la pantofi scâlciaţi la automobile ce par noi. Lume, ca la bâlci. Spectacolul mă deprimă. Îmi dau seama cât de slabă e în mine componenta aşa zicând orientală; prefer magazinele mici, unde totul e nou şi unde nu încape târguială.

11 noiembrie

Mă hotărăsc să nu mai fumez. Pur şi simplu. Să fie „influenţa” lui Svevo?

12 noiembrie

Cum de n-am remarcat până acum că una din cele mai evidente „reguli” ale corespondenţei decurge din faptul că personajele aflate în dialog epistolar îşi scriu doar atunci când sunt departe unul de altul: cum se întâlnesc, cum nu-şi mai scriu. Aşa că, în scrisori, nu se văd decât „golurile”, „depărtările”, „amintirile”, niciodată „plinurile”, „apropierile”, clipa prezentă. Iar când e vorba de doi oameni care se iubesc atât de mult ca Ettore şi Livia (mă gândesc, fireşte, la cartea lui Svevo), lucrul devine intolerabil: ai impresia că viaţa lor se compune doar din momente nefericite, în care nu se află în acelaşi loc şi în care pot doar să le rememoreze pe cele fericite, când s-au aflat împreună. Motivul profund pe care-l percepem în corespondenţa dintre îndrăgostiţi are aproape totdeauna, din această cauză, o anumită legătură cu frustrarea.

[din volumul „Povești pentru oameni mari”, Editura Mașina de scris, 2011]

Volumul „Povești pentru oameni mari” (Editura Mașina de scris, 2011) poate fi achiziționat de la librăria „Mihai Eminescu” din Bucureşti.