Nicolae Manolescu 
15 octombrie
La prânz, discuţie cu E. S. (la un whisky) despre jurnal: de ce nu e sincer până la capăt scriitorul român în jurnal? Chestiune de educaţie, probabil. În Lettres à Castor, Sartre îi relatează Simonei de Beauvoir toate, absolut toate legăturile lui, cu detalii, apoi, în finalul fiecărei scrisori îi reaminteşte de iubirea pe care i-o poartă. Ce e asta? Cinism? Convenţie reciproc respectată? Mai degrabă, un mod de a concepe relaţia amoroasă. După masă, o migrenă cum n-am avut de foarte mult timp. Năuc, răsfoiesc Exercices d’admiration şi stilul lui Cioran îmi face o plăcere aproape fizică.
17 octombrie
Duminică îl vom duce pe Tata la Sibiu. Se pare că nu mai există nicio speranţă. Dacă se înşală şi de data asta prof. S şi ceilalţi? Mă leg prosteşte de ideea că şi ei sunt la fel de ignoranţi ca şi mine în lucrurile cu adevărat esenţiale, de viaţă şi de moarte. Nu mi-au spus, imediat după operaţie, că totul se va decide într-o săptămână? Mâine se împlinesc şase şi nimic nu pare decis.
20 octombrie
Două zile la Sibiu. Tata, în patul lui, îşi dă seama că se află acasă văzând cele două fotografii-portret (a mea şi a fratelui meu) pe care le are în faţa ochilor pe perete. Sau, cel puţin, acesta e „argumentul” lui, când îl întreb dacă ştie unde e: le arată cu degetul. Mama e deprimată şi obosită. Nu ştie cum se va descurca singură. Azi am fost la spitalul-azil unde este Ţ. Nu mă recunoaşte. Nici eu pe ea: o femeie înspăimântător de bătrână, aproape cu barbă din pricina firelor albe, multe de tot, crescute haotic în josul obrazului. Torturat de imagine, umblu puţin prin oraş. De altfel, am şi cumpărături de făcut. Mă înapoiez acasă mergând pe jos şi legănând punga de plastic, în care se află o ploscă de sticlă, femeiască, fiindcă bărbăteşti nu se găsesc la drogherie.
[din volumul „Povești pentru oameni mari”, Editura Mașina de scris, 2011]
Volumul „Povești pentru oameni mari” (Editura Mașina de scris, 2011) poate fi achiziționat de la librăria „Mihai Eminescu” din Bucureşti.
