Adriana Ungureanu 
În ziua de marți, 28 noiembrie, am avut onoarea să particip la Gala Business Woman patronată de Revista Business Woman și Canal 33, într-un loc somptuos, la Teatrul Elisabeta. Evenimentul în sine a fost destul de bine organizat, a lipsit profesionalismul rece, scorțos, tipic mediului de afaceri, care a fost înlocuit cu succes de naturalețea celor implicați, dând sentimentul de ”în familie” într-un loc extrem de elegant. M-am simțit bine să regăsesc o stare de autenticitate, de care n-am mai avut parte în ultimul timp, deși mi-aș fi dorit-o împănată cu ceva mai multă inteligență și cu ceva mai mult talent oratoric, în unele cazuri. Dar am ținut cont că oamenii în mijlocul cărora mă aflam erau adepții faptelor și nu ai vorbelor și atunci le-am acordat circumstanțe atenuante!
De cum am sosit la fața locului, spectacolul a început odată cu intrarea fiecărei persoane invitate. Doamnele care știau că vor urca pe scenă îmbrăcaseră ținute ce le făceau remarcate de cum intrau în sală, iar cele care veniseră doar să asiste emanau bun gust și rafinament. Cred că tinerețea a fost trăsătura predominantă a acestui eveniment, deși am identificat femei de toate vârstele.
Premiile anunțate păreau extrem de originale ca titulatură, emanau multă creativitate și așteptam ca în criteriile de evaluare să se urmărească aspecte care se evidențiază doar la o atentă analiză a unei firme și care nu reies neapărat din bilanțul contabil. A fost puțin neplăcut momentul în care am avut sentimentul dezamăgitor că trăim vremuri în care valoarea capătă valențe noi, în funcție de cum este percepută de către cei care evaluează. Cum criteriile de evaluare a unei afaceri sunt uneori relative, iar alteori publicul vizat este cel care votează, se ajunge ușor la situația în care notorietatea contează mai mult față de viabilitatea activității întreprinse. Așa ajungem ca, în unele cazuri, după 27 de ani de la Revoluție să premiem afaceri aflate, așa cum povestesc cărțile de economie, în faza de testare a existenței lor, adică în primii 3-4 ani de viață. Multe din premiile oferite au fost binemeritate, dar unele nominalizări, cum a fost cazul Premiul pentru Reinventarea unor Afaceri Tradiționale (directoarea Televiziunii Române sau nu știu ce directoare de la Hidroelectrica) au stârnit, pe bună dreptate, reacții indignate în jurul meu. Noroc că verdictul final a înclinat balanța dreptății spre patroana afacerii Nobless, doamna Loredana Preda, care cu naturalețe afirma că premiul o îndeamnă să uite tot efortul de ”a reda Bucureștiului puțină frumusețe”, iar palatul pe care l-a creat transformând o clădire care stătea să cadă reprezintă pentru dânsa ”simbolul de a reinventa frumusețea”.
O atentă observație poate constata că mediul de afaceri se manifestă dinamic prin tot felul de evenimente și mijloace media (gale de premiere, acțiuni caritabile, publicații specifice tipărite sau online, un post de televiziune dedicat) numai că acesta își trădează fragilitatea și fiind insuficient de consistent, mai nou, este substituit de personalități care, într-o economie sănătoasă, bogată și onestă, abia ar mai avea loc. Nominalizarea unor directoare de la firme de stat care au obligația morală să asigure bunul mers al companiilor pe care le conduc înseamnă instaurarea situației în care normalul capătă valențe de extraordinar, mai ales că nu au niciun merit personal. A face niște instituții ”să funcționeze” în urma unor decizii de guvern sau cu aprobări din minister nu trădează capacități manageriale ieșite din comun, ci mai degrabă o bună relaționare politică.
O altă nominalizare controversată și apoi o premiere ca ”Femeia Anului” la un eveniment ce ține de mediul de afaceri a fost cea a Laurei Codruța Koveși, care a vorbit publicului indirect, prin intermediul unei reprezentante. Discursul a fost deosebit de frumos, încărcat de feminism afirmând că premiul acordat ”înseamnă recunoașterea meritelor celor care lucrează la DNA … un teritoriu care nu mai este exclusiv al bărbaților”. Discursul a continuat pe ideea că dacă o revistă de afaceri a ales să dea premiul unui magistrat înseamnă că există interes ca afacerile să funcționeze în condițiile respectării legii. În urmă cu mulți ani, topul era prezentat de o revistă economică de prestigiu și, în zilele noastre, mai toți din topul respectiv au fost arestați. În încheiere magistratul a transmis că un mediu de afaceri curat nu poate funcționa decât dacă funcționarii publici lucrează curat, iar DNA va continua să-și facă treabă cu aceeași seriozitate în interesul statului român. Trebuie să admitem că discursul a fost prefect calibrat pe realitate, fapt care a impresionat publicul, răsplătind cum se cuvine, prin aplauze, meritele celei care face lumină în lumea dreptății și a afacerilor oneroase.
Un alt premiu interesant mi s-a părut cel de ”Furnizor de clasă mondială” atribuit doamnei Doina Cepalis (Te Rox-Prod), o adevărată lady aș spune, care a susținut un discurs extrem de frumos, mărturisind cu toată sinceritatea că în urmă cu zece ani, prima ei afacere a eșuat în condițiile în care China a invadat piața textilelor, dar astăzi produce lucruri ce țin de siguranța copiilor în mașini, are peste 1000 de angajați, exportă în 51 de țări de pe 5 continente și, deși reprezintă o afacere de familie, reușește cu succes că-i domine pe uriașii internaționali de pe piață.
Unele câștigătoare au fost absente și nu și-au putut ridica premiile pentru Creșterea Producției și a Locului de Munca (Mihaela Marcu, fondator Medlife) și pentru Excelența în servicii (Andreea Mihai, director marketing Carrefour România).
În schimb, absența fizică a fost cu mare succes înlocuită prin prezență virtuală de către cea care a primit premiul ”Made în România” – Cristina Chiriac, promotoarea pe plan internațional a iei românești, cunoscută publicului revistei „Literatura de azi” dintr-un interviu pe care l-am realizat cu ea la începutul primăverii acestui an. Cristina se afla în India și reprezenta România la un congres internațional de antreprenoriat, dar acest fapt nu a împiedicat-o să mulțumească publicului prin Skype și să transmită salutări cordiale din ”țara contrastelor”.
Premiul pentru Model Inovativ de Afaceri a fost primit de Ozana Giușcă, care a considerat, pe bună dreptate, că acest premiu înseamnă recunoașterea femeilor ca fiind capabile să facă un business inteligent. Deși activitatea firmei nu are vechime mare, a afirmat cu mândrie că femeile îi sunt clienți de bază, iar acestea nu urmăresc să obțină bani, ci doar ”vor să schimbe lumea”, dovada vie că afacerile încep să se facă și cu sufletul, nu doar cu capul.
Premiul pentru Implicare în Comunitate a fost revendicat de o reprezentantă a unei alte firme care până nu de mult timp se încadra la capitolul ”start up”, Valeria Tudor (The House PR Agency), implicată în susținerea unor cauze ai căror protagoniști sunt persoane vizibile în urma unor campanii relevante de PR. Ca om de PR a avut un discurs succint, echilibrat, dar dacă mai există cârcotași ca mine, care văd realitatea dincolo de cuvinte, ajungem la concluzia că PR-ul și cauza nobilă reprezintă un bun pretext pentru o afacere profitabilă și o imagine publică ”desăvârșită”.
Premiul pentru Extinderea internațională a Afacerii a fost obținut de către Valentina Vesler (Aqua Carpatica) care s-a dovedit o prezență agreabilă, modestă, afirmând că premiul nu este doar meritul ei, ea este doar omul care apare în față, iar cei care nu se văd au o foarte mare contribuție. De asemenea, a mai spus că ”Romania nu are branduri internaționale, deși avem lucruri extrem de valoroase, pe care lumea trebuie sa le cunoască”. Este deosebit de interesant cum de un astfel de brand românesc a cucerit recent piața SUA. Cred că Aqua Carpatica ar merita atenție într-un studiu de caz publicat într-o revistă economică științifică de calitate.
Premiul pentru Comunicare de Brand a fost atribuit firmei Telecom Romania pentru cea mai curajoasă campanie de publicitate ”Netliberare” – Internet pentru toată lumea. Am remarcat în mod deosebit elocvența și concizia reprezentantei care a ridicat premiul.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest eveniment? Pe lângă cele povestite până acum, am fost impresionată să descopăr liderul din fiecare vorbitor, care recunoștea cu modestie că meritele nu i se atribuie în exclusivitate, ci oamenilor din spatele lui, care nu se văd. Momentul de ”aur” a fost dăruit de cântărețul și violoncelistul Adrian Naidin, care s-a descurcat de minune chiar dacă mijloacele tehnice nu i-au fost aliate.
Cel mai penibil moment a fost chiar la început, când s-a oferit Premiul Vocea de business a României Cristinei Timis, fondatorul Clinicii Eliade. A fost poate testul care mi se întâmplă când citesc primele cincizeci de pagini dintr-o carte și decid să o continui sau să o las deoparte. Într-o astfel de cumpănă eram atunci: să stau sau să plec! Aveam cruntul sentiment că mediul de afaceri premiază o casnică incultă, dar deosebit de frumoasă (doar reprezenta o clinică de chirurgie estetică), genul femeilor pe care le comentăm că au succes la televizor și reprezintă modelele tinerilor din zilele noastre. Deși se vedea de la o poștă că nu are habar de clinică, punea accentul pe familie exprimându-se deficitar, mărturisind sincer în fața tuturor: ”la 19 ani am făcut afacerea vieții mele: soțul meu! Astăzi am deja profit: sunt mama a patru băieți!”. Pentru sinceritatea ei am decis să mai stau, deși mă rugam să lase microfonul din mână. Eram doar curioasă să constat dacă mediul de afaceri a fost acaparat de astfel de ”valori”. Nu, nu a fost deloc așa, iar în final m-am felicitat că am decis să rămân. Ar fi fost păcat să nu descopăr în ”carne și oase” câțiva oameni care mă inspiră.
Nu-mi dau seama dacă pot să spun ”nu e chiar totul pierdut” sau ”tot ce-i bun devine atât de rar încât abia se mai vede”! Ceea ce am constat de fapt redactând acest articol, conștientizând mai bine numele, este că în multe dintre situațiile femeilor menționate mai sus se adeverește reciproca dictonului: ”În spatele unui bărbat de succes, se află o femeie puternică”.
