Adriana Ungureanu 
La începutul acestui an, pe când încercam să planific evenimente culturale dedicate Iuliei Hasdeu, o doamnă, care lucrează într-o instituție de stat, extrem de drăguță, îmi spusese în încheierea discuției: „Iulia a beneficiat de un PR foarte bun!”
Dincolo de faptul că eu nu m-aș fi gândit niciodată să asociez un termen de „business” în contextul unei scriitoare din secolului al XIX-lea, recunosc, inițial, am acceptat că doamna are dreptate. Apoi, am studiat mai serios problema și, într-adevăr, concluzia este surprinzătoare.
Înainte de toate, să lămuresc conceptul de „PR”, prescurtarea cuvintelor englezești ”Public relations”, care în limba română înseamnă „Relații Publice”. Acesta presupune activitatea de comunicare printr-un efort concertat, îndreptat spre un public țintă, prin care se transmite o informație atent construită despre o firmă, un produs sau despre o persoană.
În cazul de față, este vorba despre o persoană, o scriitoare care, datorită vârstei fragede, pe durata vieții sale a publicat, cu sprijinul tatălui, doar patru poezii. Din nefericire, a murit extrem de tânără, nu avea 19 ani împliniți în 29 septembrie 1888, când ea a plecat la îngeri. Practic, din acel moment a început așa-zisa „campanie de PR” a Iuliei Hasdeu.
La câteva luni după înmormântare, în 1889, tatăl ei, Bogdan Petriceicu Hasdeu, îi publica primul volum de poezii, „Muguri de aprilie”. În prefața acestui volum, acesta scria în limba franceză:
„Singura noastră consolare terestră este aceea că propriul nostru copil, de-abia plecat, ne-a lăsat o moștenire literară care, prin bogăția și adevărul său, a marcat o îndelungă existență. Ca scriitor, ea a trăit o jumătate de secol cel puțin”.
„Moștenirea” însemna o creație extrem de bogată pentru un copil și consta în poezii și proză scurtă, pregătite conform dorinței Iuliei înainte de a muri, care-și alese din timp chiar și titlul primului său volum.
Anul următor, Hasdeu a transcris textele în volumul Chevalerie. Confidences et Canvas. Prefața a fost din nou asigurată de tatăl său, dar totodată se continuă cu o scrisoare a lui Emil Boutroux și o notiță de-a lui Louis Leger, ambii profesori ai Iuliei, de la Paris. Emil Boutroux mulțumește pentru volumul primit și subliniază, așa cum relatează Vasile Sandu în cartea sa „Viața lui B. P. Hasdeu”, „virtuțiile ieșite din comun ale lirismului poetei între care un loc de frunte este sinceritatea”. Louis Leger menționa că „Iulia Hasdeu a primit toate darurile, de la inteligență, vivacitatea percepției, memoria ieșită din comun, până la perseverența în muncă”.
Cel de-al treilea volum, intitulat Theatre, Legendes et Contes, „probează înalta intelectualitate a fiicei dispărute” (Vasile Sandu).
La început, impactul scrierilor Iuliei a fost slab la contemporanii lui Hasdeu, ceea ce l-a determinat pe tată să acționeze concertat, rugându-i pe cei care îi cunoștea, din țară și din străinătate, să pomenească despre fiica lui în calitate de scriitoare. Din acel moment, într-o serie de articole și conferințe internaționale s-a vorbit elogios de Iulia Hasdeu. Deși a gândit o „campanie” extrem de inteligentă, nu s-a dovedit un om original în această întreprindere a sa. El s-a inspirat din acțiunile părinților lui Jean-Philipe Baratier (prozator, decedat cu 148 de ani înaintea Iuliei, la vârsta de 19 ani neîmpliniți) și ai lui Thomas Chatterton (poet englez, decedat cu 118 ani înaintea Iuliei, la vârsta de 18 ani).
Bine-bine, toate acestea s-au întâmplat pe vremea când tatăl trăia și acesta o ajuta. Dar, la un moment dat, s-a dus și marele enciclopedist din lumea noastră și cum se face oare că Iulia să fie pomenită în continuare?
După ce Bogdan Petriceicu Hasdeu a plecat pentru a se reuni cu propriul copil în veșnicie, acesta a lăsat un fel de „testament spiritual”, rugându-l pe cel care va vorbi sau va scrie despre el să o menționeze și pe fetița lui, întrucât el și ea sunt:
„Din două aripi un avânt,
Din două sonuri un cuvânt,
Din rapsodii o epopee!
Oriunde-aș fi, oriunde-i ea,
Noi pururea vom scânteia
Ca una singură idee!”
Timp de aproximativ 50 de ani după moartea ei, și 30 de ani după moartea lui B.P. Hasdeu, numele Iuliei Hasdeu era pomenit în contextul în care se vorbea de tatăl ei. Dar începând din 1939-1940, după jumătate de secol, Iulia revine în interesul scriitorilor într-un mod independent și de atunci, timp de 80 de ani, adică până astăzi, când comemorăm 130 de ani de la plecarea ei, au existat mereu scriitori fideli ei, care au ajutat-o necondiționat și necontenit să fie cunoscută generațiilor ce au urmat.
Cum este posibil să se mai vorbească despre Iulia neîncetat, fără a mai beneficia de acea campanie de „PR” de care pomenea doamna de care povesteam la începutul acestui articol și care se referea în exclusivitate la tatăl său? Răspunsul meu depășește imaginabilul.
Doamna Crina Decusară Bocșan, cel mai bun ambasador al Iuliei Hasdeu din toate timpurile – faptele dânsei îmi susțin afirmația – spunea: „Comunicările Iuliei au fost transmise spre a ajunge poate abia acum, adică într-un anumit moment, la cei care au capacitatea spirituală de a le primi”. Ei bine, poate glasul sufletului ei, adică acea comunicare transmisă de Iulia de care vorbea doamna Bocșan, se întoarce pe Pământ făcându-se auzită de către cei care o percep și care devin, rând pe rând, PR-ii ei!
Dacă povestea Iuliei Hasdeu ar fi spusă doar de cronicari și de istorici, ori de specialiști în lingvistică sau de scriitori consacrați, la un moment dat, ideile s-ar perpetua îmbrăcând forme diferite, purtând haina adevărului, croită corect din punct de vedere științific, dar s-ar adresa doar unui public elitist. Din fericire însă, Iulia se dezvăluie atât cât poate fi percepută de fiecare. Așa se explică faptul că, pe lângă specialiști, apar tot felul de oameni pasionați de acest subiect și, astfel, fiecare aduce ceva nou, diferit de ceea ce s-a mai scris sau s-a mai spus.
Pentru că, în final, toți cei care întreprind ceva pentru Iulia, apoi cei care preiau informația și o transmit mai departe, povestind și altora ce au aflat, absolut toți sunt parte dintr-o campanie de PR, pe care EA o dirijează magistral, de acolo de Sus, din Cer!
