Adriana Ungureanu 
Se spun și mai ales se scriu multe despre cum va arăta viața noastră în viitor. Unele informații par credibile, plauzibile sau, după caz, imposibile. Cert este că prezentul ne stimulează să ne schimbăm și mai ales să cerem schimbări de la cei cu care interacționăm, pentru ca, în final, întregul proces să aibă repercusiuni la nivelul bunăstării noastre generale. Transformările nu sunt întotdeauna evidente, observabile cu ochiul liber, acestea cer uneori timp îndelungat, suficient cât să fie aproape insesizabile de către cei care sunt implicați direct. Ochiul fin al cercetătorului poate surprinde la un moment dat trendul schimbării, căutând explicații și simulând variante ulterioare de evoluție.
Cel puțin când vine vorba despre afaceri, cercetătorii au constatat că modelele clasice (producție – vânzare – profit) nu mai corespund realității, întrucât câștigul se poate obține și fără să existe o vânzare reală sau din modul în care omul se organizează și reușește să economisească. Ba mai mult de atât, unii câștigă din preocuparea lor pentru bunăstarea și binele omenirii! Cum lumea este interesată să obțină avantaje cât mai mari cu efort cât mai mic, peisajul afacerilor clasice este completat tot mai mult de modele inovative, netradiționale și odată cu acestea au răsărit și voci care le susțin și mai ales le fac cunoscute.
Un astfel de model de afaceri neconvențional este ”sharing economy” sau ”economia partajării”, dar i se mai spune și ”economia cooperării” sau ”consum cooperativ” și înseamnă folosirea în comun a unor resurse cu scopul de a satisface o nevoie imediată (pentru cel care utilizează resursa) sau de a obține un avantaj (pentru cel care deține resursa). Avantajul nu trebuie văzut neapărat în sens pecuniar pentru că nu întotdeauna forma aceasta de relaționare are la baza un profit, poate fi un schimb reciproc (troc) sau poate presupune chiar reciclarea unor deșeuri (impact ecologic).
Să fiu sinceră, când am auzit prima dată de acest concept m-am dus gândul la kibbutz – acele comunități evreiești care se bazează pe cooperare și pe punerea în comun a tuturor bunurilor, astfel încât efortul oamenilor din comunitatea respectivă să fie concentrat pe bunăstarea tuturor membrilor, după o împărțire judicioasă a sarcinilor între aceștia. După ce am studiat cu atenție, am înțeles că în realitate, economia cooperării presupune ca indivizii să poată folosi, prin împrumut sau închiriere, active deținute de alții care vor să valorifice parțial un bun pe care îl dețin, dar pe care nu îl folosesc tot timpul.
Acest model de afaceri s-a născut din nevoia de a accesa un produs, de care nu este nevoie decât ocazional, iar achiziționarea acestuia nu se justifică, întrucât valoarea de cumpărare este prea mare pentru cât timp se utilizează. Mediul online fiind într-o expansiune continuă a creat o oază pentru prezentarea afacerilor și implicit condițiile de utilizare în comun a unor piețe, cu impact asupra acestui gen de economie a partajării, care se practică de foarte mulți ani în afacerile de închiriat mașini, iar tendințele actuale se manifestă și în partajarea birourilor, a caselor de vacanță, a mijloacelor de transport (de tip Uber), închiriatul hainelor pentru evenimente speciale, împrumuturi de bani, în zona dezvoltării personale, serviciilor de curățenie, înfrumusețarea spațiilor comune (cu flori, mobilă, accesorii decorative), închirieri de biciclete, deținerea unor animale pe timp limitat (când stăpânii pleacă de acasă și există iubitori care se oferă să le supravegheze), iar lista poate continua în funcție de imaginația omului, întrucât apar mereu forme noi de cooperare, care răspund imediat unor nevoi ce nu și-au găsit soluția.
Există o serie de avantaje de necontestat ale acestui model de afaceri: compensează o lipsă, prețurile sunt avantajoase (chiar ieftine), aduc venituri pentru furnizorii de resurse, se creează un efect de socializare ridicat (prin cunoașterea de oameni noi, prin stimularea unor noi idei și crearea unor oportunități). Cum fiecare lucru își are reversul lui, există și dezavantaje care se traduc în termeni de nesiguranță, lipsa garanțiilor, a asumării răspunderii pentru bunul/serviciul furnizat sau utilizat (furnizorul poate nu oferă întotdeauna cel mai bun lucru, el nu întotdeauna este un profesionist autentic, ci doar ocazional; utilizatorul, neavând simțul proprietății, nu întotdeauna folosește cu grijă și poate crea pagubă furnizorului etc). În unele cazuri, aș spune că acest gen de economie este o sursă inestimabilă de inspirație pentru ”plagiatori”, care în materie de afaceri înseamnă nu doar furt de idei, ci și de clienți și de piețe.
Vocile unor cercetători spun că acest tip de economie nu va avea viață lungă din simplul motiv că oamenii nu sunt de încredere; egoismul oamenilor, maximizarea beneficiilor într-un timp scurt, obținerea de avantaje la preț ieftin, cu efort cât mai mic, fără asumarea responsabilității duc la insucces.
Am identificat și oameni optimiști, care consideră că acesta va fi viitorul, iar dacă economia cooperării s-a manifestat cu precădere în mediul privat, în viitor, statul va fi tot mai implicat în crearea unor rețele sociale bazate pe cooperare, iar tehnologia va fi liantul întregului proces. O astfel de persoană optimistă este și April Rinne. M-am bucurat s-o descopăr studiind acest concept și mai ales să aflu că va veni curând în România să-și susțină punctul său de vedere în cadrul unei conferințe a cărei tematică este tehnologia. Apoi l-am identificat și pe Arwed Niestroj, CEO al Direcției de Cercetare și Dezvoltare a firmei Mercedez Benz, care afirmă de asemenea că acum, mai mult ca oricând, este nevoie de cooperare și deja a început să-și pregătească afacerile sale după acest model al economiei partajate, având în vedere criza resurselor naturale care va afecta industria constructoare de mașini.
Mărturisesc că deși sunt și eu, ca toată lumea, preocupată să trăiesc în prezent, tare mi-a plăcut să văd că există oameni care ne povestesc deja viitorul!
(sursa foto: cdn2.collective-evolution.com)
