Arta de a arăta cu degetul

În comunism acuzam unanim familia Ceaușescu de toate rele posibile și imposibile, de parcă ar fi fost singuri pe Pământ, fără aparat de stat – guvern, consilieri sau membrii CC al PCR. Vremurile noi, revoluționare și postrevoluționare, ne-au ajutat să scăpăm de ei și am văzut cu ochii noștri cum mai toți aceștia din urmă, situați la nivelurile ținute într-o oarecare umbră, dar pe care le ignoram cu desăvârșire, au luat avânt economic și-au acaparat economia, modelând-o după bunul plac, în mod sistematic și în propriul beneficiu.

Chiar și în zilele noastre, nu cred să fie careva important ca forță economică despre care să nu putem spune că este ”fiul/fiica lui …” sau ”nepotul lui …”, adică urmași ai unor ”mari comuniști ori securiști”. Mai toți, indiferent de domeniul în care se manifestă, au rădăcini adânci în trecut, fie că vorbim de politică, fie de securitate, important este că oamenii ”s-au ajuns” și o duc bine în toate timpurile. Au existat mereu ”reacționari” cu spiritul de observație ascuțit, care au arătat cu degetul spre aceștia, ba unii chiar s-au manifestat vehement, dar fără vreo reacție din partea majorității oamenilor, cufundată în toleranța atât de specifică poporului nostru (deși eu aș numi-o altcumva!).

Cum istoria pare că se repetă, bineînțeles, într-un cu totul alt context, m-am gândit să aduc două exemple similare vremurilor trecute, cu implicații economice care, sper eu, să ne pună puțin pe gânduri și să înțelegem cum funcționează ”sistemul” de fapt.

1. Dragnea și ”statul paralel”

Avem tendința să-l acuzăm pe Dragnea ca fiind maestrul tuturor relelor din domeniul justiției sau economic. Fără să ne dăm seama, îl prezentăm, pe nedrept, ca pe un geniu, de parcă el ar fi creatorul tuturor ideilor din toate aceste domenii ce emană ordonanțe (13, 14) sau noul Cod Fiscal, fără să ne gândim vreo clipă că el este doar un simplu inginer, iar în spatele lui există o armată de specialiști care se pretează la astfel de măsuri nefaste pentru țară. Nu știu sigur cum funcționează sistemul juridic (deși bănuiesc că ar fi oglinda celui economic), dar să vă spun ce am constatat eu cât m-am perindat ca studentă sau doctorandă pe culoarele din ASE.

În momentul când se pregătesc măsuri sau se anunță rezultate economice oficiale, mai marii instituțiilor, consilierii guvernamentali pe problemele economice, profesorii, fac șanț de atâta du-te-vino spre și dinspre ASE, unde se consultă cu colegii lor mai în vârstă sau mai tineri, mai toți aceștia fiind ancorați în firme de consultanță ce au contract cu instituții de stat, inclusiv cu Guvernul – o parte dintre aceștia au devenit și miniștri, care se bucură de o imagine impecabilă și sunt extrem de bine protejați de … sistem. Cam tot ceea ce se întâmplă, se știe cu aproximativ șase luni înainte de decizie, mai nimic nu este peste noapte.

Ceea ce încerc eu să spun, este că în spatele Codului Fiscal abject, ce tocmai se pregătește să intre în vigoare, și a multor altor măsuri sau minciuni statistice, se află o ceată de economiști ”neprihăniți”, asupra cărora nu se îndreaptă nicio acuzație, dar care, la un moment dat, vor avea menirea să ne conducă direct (prin numire în funcții) sau indirect (prin măsurile implementate de cei care ajung la putere). Discuțiile la televizor dintre moderatori și analiștii economici au degenerat uneori spre zona vinovaților fără vină, dar au fost întrerupte de parcă li s-ar fi spus: ”până aici! Înjurați-l doar pe Dragnea!”. Cred că este o dovadă suficientă că există o protecție controlată și o campanie concertată spre capul unui sistem, pentru ca nivelurile ”oculte” (neobservate cu ochiul liber) să poată prelua oricând ștafeta. În ceea ce privește calitatea acestora din urmă, bucurându-se de protecția cuvenită, se prezintă cu CV-uri desăvârșite; din când în când, o acuzație de plagiat dovedește că nici sistemul protector nu face față uneori.

Mai mult, exact cum se întâmplă în lumea politicienilor, când de ochii lumii se bălăcăresc, iar la nunți, botezuri și alte petreceri sunt prieteni, la fel se întâmplă și între economiștii angajați la stat care creează abjecțiile economice menționate și cei care le combat constant în mod public. Relația apropiată se poate observa la diverse manifestări cu iz profesional sau chiar personal, în timpul liber, iar Facebook se dovedește, ca întotdeauna, o sursă primară de nădejde!

Este normal ca acestor ”profesioniști” fără experiență practică să nu le pese, din moment ce oricine vine la putere, ei vor avea de câștigat, nu e așa? Problema este: o fi etic să-l arătăm cu degetul doar pe Dragnea? Nu ar trebui luați la bani mărunți și aceștia cumva? Oare sunt atât de ”paraleli” de Dragnea?

Continuând comparația cu Ceaușescu, problema incapacității de a conduce nu era doar a acestuia și a consoartei, ci a eșaloanelor din spatele lui. Revenind la zilele noastre, constatăm o situație absolut similară.

2. Firea cea cheltuitoare și fără de bun-gust

Așteptam cu emoții 1 decembrie să descoperim centrul Bucureștiului plin de luminițe și când s-au aprins, VAI! Unii să leșine, nu alta, de la atâta prost gust! De mai bine de o treime din luna decembrie, cei nemulțumiți arată cu degetul spre Firea și-și manifestă nemulțumirea că n-a avut mână bună la alegerea unui designer și că totul, pe lângă faptul că e de un oribil până la greață, ne mai costă și foarte scump.

Ba chiar un economist celebru (fără nume aici) a mers până la a spune că pe Magheru unele decorațiuni – cele în X, mai exact – au iz pornografic. Cred că orice psiholog m-ar fi susținut când i-am spus ”spune-mi ce vezi, ca să-ți spun ce gândești”. Acest om, dar și mulți alții, m-au convins că unii economiști ar trebui să-și vadă doar de economie sau să stăpânească arta de arăta corect cu degetul spre cineva cu adevărat vinovat. Nu de alta, dar trădează incultură și e mare păcat! Pentru că oricât nu o pot suferi eu pe Firea, recunosc că X-urile alea nu sunt altceva decât musculițele din motivele populare pe care eu și cei din generația mea le coseam la lucru manual începând din clasa a doua și pe care le-am regăsit ulterior pe iile ce le purtam cu mulți ani înainte de a reveni moda, când unii dintre prietenii mei îmi râdeau în nas, zicându-mi că ”nici măcar țărăncile nu mai poartă ie”. Când nu te pricepi, e bine să taci! Dar noi ne simțim bine când râdem de alții, fără să înțelegem că ne afișăm drept neiubitori de port românesc și de tradiții!

Dar să revenim la prostul gust al doamnei Firea. În prag de centenar, probabil și-a dorit elemente ce definesc poporul român. Cum nu avea o gamă prea mare de unde alege, a selectat ceea ce vedem. Din punctul meu de vedere, cămașa și clopul sunt foarte frumos reprezentate. Decorațiunile ce imită cusăturile de pe ie sunt și ele destul de reușite, dar într-adevăr se cere un ochi de priceput să vezi bine ce atârnă acolo, pe stâlpi. Ceea ce deranjează agresiv ochiul este varietatea prea mare coloristică, dar reprezintă culorile steagului românesc. Probabil, totul ar fi arătat bine dacă argintiul și auriul din copaci n-ar fi încărcat prea mult decorul. Oricâtă bunăvoință am avea, cinci culori, plus verdele de la semafoare sunt mult prea mult pentru oricine și trădează un țopism, care, să fiu sinceră, parcă ne caracterizează. Deși orice cârcotaș ar trebui să fie de acord că designerul (o fi fost același?) a reușit să încânte trecătorul pe Calea Victoriei, unde ornamentele ce combină auriul și argintiul în forme de îngeri îndeamnă la visare.

Argumentul final împotriva lui Firea: câți bani cheltuiește pentru oribilitatea asta? Păi cât ar cheltui în mod normal pe perioada iernii cu iluminatul de sărbători! Frumos ar fi ca economiștii să elaboreze concluzii comparate, cât era bugetul, cum se cheltuia în anii trecuți și cum se întâmplă în prezent. Dar aceiași economiști de care pomeneam mai sus, aruncă doar o cifra fabuloasă, amețesc audiența cu ”uite, câți bani se cheltuiesc!” și ”Cât de urât arată”, fără să explice concret unde este paguba de fapt, pe limba omului de rând. De regulă, edilii aruncă și ei o cifră, dar cea mai vehiculată nu este cea în bani, ci cea referitoare la numărul de leduri care alimentează toată povestea asta de sărbători. Spre norocul nostru, specialiștii de drept pot confirma, ledurile nu sunt mari consumatoare de energie, deci, chiar dacă avem străzi împodobite urât, cel puțin nu consumă foarte mult!

Eu, în acest context, am o altă întrebare: de ce arătăm cu degetul doar spre primarul general? Oare ea a desenat schema din centrul capitalei? De ce nu suntem curioși cine a creat designul acesta atât de contestat? Oare știe cineva că între designer și constructor sau cel care aplică ideea apar discuții tehnice, pentru că nu orice se află în stadiul de proiect se poate realiza identic și fizic? Toți aceia care au creat și au dus la îndeplinire proiectul or fi independenți de doamna Firea?

Concluzii: Când va eșua Dragnea, vor rămâne pe poziții cei care au generat măsurile nefaste pentru economie și pentru țară, deci nimic nu se va schimba, decât în aparență. Dacă este înjurată Firea, trasă la răspundere, dar cei fără pic de simț estetic vor presta în continuare activități de ornat, nu înseamnă că am realizat de fapt ceva. Înseamnă că doar pică niște capete care se văd, dar tot sistemul din spate care le alimentează rămâne intact.

Vom progresa doar dacă vom sparge buba și vom curăța puroiul până la capăt, vom tăia capete, dar vom astupa supapa care le alimentează! Pentru a face imposibilul posibil, s-ar cere să stăpânim arta de a arăta corect cu degetul către toți cei implicați și vinovați, de a le bate obrazul și de a reacționa la fiecare derapaj sau ipocrizie ale acestora. Dincolo de un nume care iese în față, întotdeauna se află o întreagă armată de oameni și dacă ceva nu ne place, trebuie să analizăm ”conținutul” și nu doar ”ambalajul”.

(sursa foto: infoopinia.ro)