Horia Gârbea 
A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, din rude mari, împărăteşti, o prea frumoasă fată. Şi era una la părinţi şi nu avea cu cine să joace şi ea un bridge cînd a ajuns la vîrsta la care orice prinţesă, prin educaţie, era obligată să deprindă subtilităţile acestui nobil joc. De aceea ea juca tot timpul numai cu vicleni copii de casă care, în timpul liber, cînd nu umpleau cupele – cele de vin, nu cele din cărţi – mesenilor la masă, mai făceau cîte o donă şi mai glumeau cu ea cam deocheat.
Într-o seară, după ce răsărise Luceafărul, prinţesa juca în umbra palidelor bolţi ca flanc împotriva unor paji cam neciopliţi care ajunseseră în contractul de cinci trefle. În zadar fata şi partenera ei se apăraseră pînă la 4 pici.
Fata de împărat a atacat aşadar Dama de pică, o culoare licitată şi de partenera ei, o cameristă de pe acolo, ratînd ocazia de a trage As de treflă, treflă. După Dama cîştigătoare, ea a continuat cu Valet de pică tăiat de declarant. Planul său prevede să cedeze doar o pică şi o treflă. Deci a jucat As şi Rigă de caro, apoi un al treilea caro spre masă, cu gînd de tai.
Fără a sta pe gînduri, tînăra domniţă a tăiat cu Asul de atu şi a mai jucat un atu. Dar declarantul Cătălin, viclean copil de casă, a cîştigat acest atu în mînă şi a tăiat totuşi un caro majorînd culoarea. A scos restul atuurilor şi nu a mai cedat nici o levată.
Imediat, cu o obrăznicie incalificabilă a reclamat de la flanc plata: o gură, numai una! Dar, vorba lui Ion Creangă, din picuş se face căuş şi după sărutarea ca răsplată a contractului sau miză la joc, Cătălin privea viitorul cu ochi strălucitori.
Seara, înainte de a adormi, prinţesa s-a apropiat de fereastră, simţindu-se cam vinovată. Ea a invocat Luceafărul şi acesta a coborît în jos, alunecînd pe o rază. Părea un tînăr voievod, cu păr de aur moale cînd, la rugămintea fetei, a întins cărţile pe patul ei. Cu o voce nepămîntească i-a spus:
– Din sfera mea venii cu greu, ca să-ţi explic o donă! Tu, odorul meu nespus, trebuia să laşi nemernicul de declarant să îşi taie caroul la care năzuia. O să vină în mînă pe tai de pică pentru a mai tăia un caro. Dar tu, copilă, vei defosa din nou lăsîndu-l să taie, că atîta ştie. Acum va avea pe masă numai cupe şi Dama de treflă pe care o va juca pentru a trage atuurile. În mînă are un caro major, patru atuuri şi o cupă mică. Însă tu nu vei acoperi, ci vei lăsa Dama să cîştige. Iar el va trebui să tragă As de cupă şi cupă pentru a tăia în mînă. El are Rigă-Valet de atu, iar tu ai As-opt. Dar şi Valet de pică major. Cînd va juca trefla, vei lua şi vei juca Valetul de pică şi astfel ţi-ai promovat optul. Şi acum, vin, odorul meu nespus, şi lumea ta o lasă.
Dar fata a rămas uluită de explicaţiile Luceafărului şi i-a răspuns că asemenea subtilităţi nu sînt de ea, preferă să rămînă în lume cu declarantul şi să joace flancul ca o muritoare. Căci eu sînt vie, tu eşti mort, şi jocul tău mă-ngheaţă.
(sursa foto: calificativ.ro)
