Mulți chemați, puțin aleși de regina culorilor

Jucătorii de bridge își povestesc cu dragă inimă succesele. Dar trebuie să admitem că eșecurile sînt mai pilduitoare și mai ușor de ținut minte pentru că sînt mai dureroase. În dona de mai sus, jucată pe BBO la un concurs individual, m-am aflat în poziția mortului (Sud) și nu am avut decît să-mi contemplu partenerul, un norvegian, cum, ajuns în contractul ideal (4 pici, manșă la regina culorilor), îl masacrează nonșalant. Est atacă mic de cupă la Asul din Vest. Retur de cupă la Rigă și Est (american, dar asta nu e relevant) joacă mic de treflă. Declarantul joacă de jos Riga luat de Vest cu Asul și returul de treflă devine a patra levată a flancului. Un caro din mînă se aruncă pe Valetul meu de treflă. O cădere care, măsurată în procente, ne aduce un scor neplăcut, 32%.
Ce avea de pierdut partenerul meu dacă punea valetul? Forța Asul și avea a zecea levată! Dacă Dama era în Vest? Ceasul rău, evident! Dar atunci probabil Est alegea alt atac, pentru că el vede masa.
Dacă privim cu atenție fișa de circulație din dreapta imaginii vedem un lucru și mai pilduitor. Dintre cele 15 axe Nord-Sud, toate au jucat contracte de pică. Dar numai cinci declaranți (o treime dintre ei) au făcut 10 levate, restul de zece făcînd numai 9 levate. Culmea este însă că, dintre cei cinci pricepuți, numai unul (cel care a și luat pe merit topul) a și jucat manșa. Ceilalți au reușit probabil pentru că, destinși, fără presiunea manșei, au pus valetul în situația dată. Alți declaranți, pe alte atacuri decît cel de caro, și-au compromis șansele altfel, n-au mai ajuns să depindă de treflă. Dar partenerul meu a avut efectiv jocul în mînă. Dacă declaranții ajunși în patru pici ar fi jucat rezonabil, cei care au licitat doar două-trei pici și au scris 170  nu s-ar mai fi fălit cu un 82% care le-a răsplătit pe nedrept lipsa de curaj.
A existat și un declarant din Austria care a reușit să cadă de două ori cedînd două cupe, un caro (Damă din masă acoperită de Est cu Riga și lăsată să treacă)  și două trefle pe care le-a jucat spre final cu Riga din mînă, ca să fie sigur că le dă pe amîndouă.
Așa s-a scris istoria unei done pestre care se poate trece repede fără a trage cuvenitele învățături. Dar cine se întoarce, oricît e de neplăcut, la rezultatele deloc strălucite, poate obține, în lipsa scorului bun, măcar niște concluzii folositoare.