Horia Gârbea
Aşa cum se ştie, fiul cel mai mic al morarului primi moştenire doar un motan. Acesta ceru stăpînului său o pereche de cizme şi trimise împăratului vorbă că Marchizul de Carabas vrea să îi ofere în dar nişte tablouri de mare preţ. Împăratul primi, dar fiul de morar era foarte încurcat şi îl întrebă pe motan:
– De unde să iau eu tablouri? Crezi că sînt rudă cu Zambaccian? Nu ştii că sînt singur pe lume, n-am nici măcar o mătuşă?
– Lasă pe mine, zise motanul. Mergem să jucăm bridge la Palatul Căpcăunului. El are destule tablouri.
Se duseră acolo, stăpînul cu inima strînsă, motanul concentrat. Cum nu aveau cu cine să joace, Căpcăunul şi nevasta lui primiră provocarea. Se puseră la joc, Motanul în Sud cu stăpînul său în Nord, Căpcăunul în Est. Acesta se lăuda că e tare în vrăjitorii, motanul se prefăcea că nu-l crede.
– Dacă eşti atît de tare, zise el, ia fă să apară o donă în care nevasta ta să aibă cel puţin 9 cărţi într-o culoare. Aşa o să te cred, altfel nu!
Îngîmfat, Căpcăunul plesni din degete şi apăru dona de mai sus. Morarul deschise cu o treflă, Motanul zise o cupă şi nevasta din Vest, cu 9 carale, licită imediat 4 caro.
– Ai văzut, motane? se făli căpcăunul. Nu mai ai ce face.
– Ba pun pariu că fac patru cupe, miorlăi încălţatul. Pe un set de tablouri clasice!
Căpcăunul rîse de se cutremurară pereţii!
– Dacă le faci, mă fac şi eu şoarece!
Aşa ajunse motanul să joace 4 cupe cu atac de Damă de caro preluată cu Asul de căpcăun. Ştiind că are în stînga 9 carale, motanul, luă returul de pică, trase o cupă şi încă o pică prinzînd Dama sub Rigă. Apoi jucă mic de treflă din masă. Cu gînd să îl plaseze pe Căpcăun, ca un maestru ce era. Acesta însă, lăsă trefla să treacă spre valetul nevesti-sii! Numai că ea era sufocată de carale, nu mai avea altceva şi trebui să joace caro. În tai defosă. Motanul a tăiat în mînă, defosînd de jos pică, apoi a jucat iar treflă şi căpcăunul trebuie să ia. Apoi a jucat pică. Atunci motanul a tăiat la mort, a tras Asul de treflă în Garnd Coup şi iată încă o treflă. Orice taie Căpcăunul, este supratăiat. Văzînd aceasta, el nu mai aşteptă ultimele levate pe care le-ar fi cedat, ci se dădu peste cap făcîndu-se şoarece. Motanul atît aştepta! Îl înhăţă ca-n fraţii Grimm şi îl făcu pe stăpînul său proprietar peste acareturile căpcăunului.
Toate bune şi frumoase, dar cînd acesta se prezentă la împărat îmbrăcat ca marchiz, cu motanul după el şi cu un rînd de tablouri, împăratul se încruntă spre el!
– Astea-s bunuri de patrimoniu! De unde le ai? Că doar nu le-ai cîştigat la cărţi?!
Şi în loc să i-o dea pe fiică-sa de nevastă, îi confiscă operele și îl trimise în judecată cu motan cu tot.
Sursa foto: ibupublishing.ro
