Horia Gârbea 
Într-o dimineaţă senină doi indieni au plecat din tabără spre orăşelul din apropiere. Ei erau Marele şef şi fiul său. Pentru că le plăcea să joace bridge, iar şeful juca bine, tatăl dobîndise porecla de Marele Declarant iar pe fiul său îl botezase Impas Norocos.
Cînd ajunseră în orăşel, îşi dădură seama că au multe de luat pentru trib şi bani puţini. Noroc că un afiş scris cu litere western vestea un mare concurs de perechi cu premii atractive. S-au înscris imediat, s-au vopsit în culorile războiului şi au aşteptat să înceapă.
Lupta fu grea. Dar Marele Declarant tăgea contractele la el şi le rezolva strălucit făcînd ca feţele palide ale adversarilor să fie şi mai palide. Iar Impas Norocos, dacă juca el, ghicea fără greş unde se află onorul lipsă. Astfel au socotit după intuiţia lor că sînt la peste 60 la sută şi le-ar mai trebui un top ca să ia marele premiu.
Ocazia s-a ivit cu dona de mai sus. Un cowboy în Est a deschis cu 1 FA de 13-15 puncte. Marele Declarant a contrat în Sud iar şeriful, în Vest a declarat 3 pici. După doi paşi, Şeful de trib a contrat. Atunci tînărul Impas Norocos, neastîmpărat, a zis 4 pici. Marele Declarant s-a mîniat pe fiul său. Ar fi vrut să joace 3 FA, dar palierul se pierduse. Aşa că a zis 5 trefle. Încrezător în arta tatălui său şi visînd topul care le va aduce premiul, tînărul a ridicat la 6 trefle.
Vest a atacat 10 de pică şi Marele Declarant a căuzut pe gînduri. Nici Marele Spirit nu putea să îi garanteze că va face şlemul cu cărţile din mînă. Era clar că Vest avea şi el un onor. Dar care? Şi cum stătea atuul? Indianul a început cu tehnica furişatului. A luat atacul şi a jucat din mînă mic de treflă spre masă. Vest a pus mic, de la mort a jucat 8 iar Est a luat cu riga şi a jucat caro mic. Singura speranţă este ca Riga să fie la Vest singleton. Nu era probabil, cugetă şeful, ca Est să fi atacat de sub Rigă.
Îşi trecu deci mîna prin pene şi puse Asul văzînd cu bucurie că Riga pică sub el. Acum era clar! Dama de treflă a rămas la Est, altfel nu avea de deschidere. Deci Marele Declarant tăie o pică pe masă şi jucă Valet de treflă, Est acoperi cu Dama ca să se apere de un nou tai de pică şi 10 de la şerif căzu sub Asul de atu. Şeful de trib a tras ultimul atu, apoi caralele mari păstrînd în mînă Valetul de pică, Rigă în doi de cupă, un caro mic şi ultimul atu.
Pe masă mai avea As în patru de cupă şi un caro. Toate cărţile majore ale flancului sînt în Est: Riga de pică, Damă-Valet în trei de cupă şi 10 de caro mare. Dar marele declarant veni în mînă pe Riga de cupă şi trase ultimul atu provocînd „schiza apaşului” adică schiza triplă în toate culorile în afara atuului.
Astfel, prin îndrăzneala lui Impas Norocos şi priceperea Marelui Declarant, indienii luară marele premiu şi plecară spre corturile lor plini de daruri pentru tot tribul. Sfatul bătrînilor, aflînd isprava, îi mai conferi şefului o pană de şoim iar fiului său două de curcan.
(sursa foto: ordineazilei.ro)
