Horia Gârbea
La Pub-ul Şase fără din Soho s-a deschis de curînd un Gulaş-Club la care au aderat imediat toţi jucătorii de bridge cu şi fără pretenţii din Chelsea, Southbank şi alte zone mai mărginașe, ba chiar şi din Hammersmith. Aceşti practicanţi, domni şi doamne, s-au săturat să mai joace cu mîinile plate în care distribuţii de tipul 5-4-3-1 şi 4-4-3-2 apar cu frecvenţa prescrisă de manuale, adică mult mai des decît este suportabil.
Regula casei este ca amestecarea să se facă în culise pe sistemul gulaş. Apoi, după distribuţia cărţilor, dacă niciun jucător nu are nicio culoare în şase, lucru constatat de un arbitru care trece pe la mese în mare viteză, dona se înlocuieşte cu alta, preparată în acelaşi fel.
Astfel, donă de donă, participanţii la concursul de casă au certitudinea că vor trăi aventuri cu împărţiri neobişnuite. Dar asta modifică fundamental concepţia de licitaţie şi pe cea de levată a membrilor clubului care nu se mai aşteaptă la nimic bun şi sînt cît se poate de circumspecţi.
Într-o seară, la începutul acestui an, patru jucători au luat loc la una dintre mesele Clubului Gulaş, nerăbdători să guste condimentele distribuţiilor excentrice. Li s-a distribuit dona de mai sus şi arbitrul a lăsat-o în joc pentru că îndeplineşte condiţiile eliminatorii de culori în 6, ba chiar în 7.
Nord a dechis cu o pică. Dar Est a licitat fără multă gîndire 4 cupe. E o licitaţie destul de normală pentru că, în caz de fit, Sud poate spune direct patru pici, fără tatonări, sau e obligat să tacă. Dar sud, cu culoarea lui solidă de caro, şi fără nimic alături, ce-i drept, licitează 5 caro pe care adversarii nu îndrăznesc să le contreze.
Atacul este firesc: 9 de cupă de la Vest. Est preia şi întoarce atu ca să nu rişte nimic. Sud cîştigă şi joacă treflă spre Damă, iar Est preia cu Asul. Iată că declarantul este book! Continuarea de cupă e tăiată la mort. Declarantul e atent la semnalizările Vestului care a jucat cele două cupe mare-mic. El îşi dă seama că Est a avut şapte cupe, aşa că poate lua un tai dacă perseverează la cupă. Aşa că trage atuurile rămase, îşi ia cele două pici de vîrf aruncînd o treflă pe a doua. Apoi taie o pică în mînă. Dar nu are norocul să prindă picile 4-3, aşa că nu are mare lucru de făcut. Decît să defileze culoarea de atu şi să urmărească atent defosele flancurilor.
Cînd trage ultimul caro, Vest trebuie să păstreze Dama de pică, aşa că aruncă o treflă. Din mort se aruncă 10 de pică. Ce face Est? Trebuie să arunce treflă şi mortul cîştigă ultimele trefle. Just făcute!
La discuţiile inevitabile de după donă, flancurile s-au cam certat. Vest a remarcat şi i-a reproşat lui Est realizarea acestui contract. Dacă la levata a doua ar fi jucat cupă sau dacă, măcar, după ce a cîştigat Asul de treflă ar fi continuat treflă, declarantul şi-ar fi pus în cui pofta de a realiza cinci carale şi un top de invidiat.
