Ioana Belu 
Trag de mine ca de un peşte mort
Prins într-o plasă încurcată,
E mult prea greu ca să-l ridic de jos
Deci îl târăsc, împovărată.
În drum eu l-aş lăsa, pentru săraci
Sau câini – să aibă de mâncare…
O vizită însă-am promis să fac
Târâș-grăpiș, mă-ndrept spre gară.
Părinţii mei m-aşteaptă-ntr-un oraş
În care am crescut, pe vremuri,
Şi nu pot să-i dezamăgesc neluând
Nici măcar unul dintre trenuri.
De-ajuns, eu voi ajunge pe-nserat,
În locul cel fără suspine,
Solzi lucitori marcând pe caldarâm
Trecerea mea într-altă lume.
Imagine de Beatrice Anghelache
