Ioana BeluIoana Belu
30.11.2016

Copiii

Nu ştiu unde sunt
Eram obişnuită să-i port cu mine
Pe lângă mine, în jurul meu,
Îmbrăcată în ei ca într-o rochie cu crinolină
Incomodă, dar maiestuoasă
Impunând o distanţă respectabilă
Tuturor celor care ar fi încercat să mă atingă

Spaţiul meu vital se mărise
Prin ei, planetele mele,
Învârtindu-se în jurul soarelui

Se pare că radiam lumină şi căldură
Pe când noaptea nu venise încă
Şi apele negre nu se strânseseră
Până la înălţimea capului meu
Insulă plutitoare
Veghind curgerea lentă a întunericului lichid
Pe care, cu faţa-n sus,
Corpurile lor întinse se desprindeau de mine
În tăcere

 

Imagine de Beatrice Anghelache

624 cititori