Ioana Belu 
Fetiţa mea curajoasă escaladează munţii de zăpadă murdară de pe străzile capitalei
Se înghesuie în autobuze, întârzie la serviciu, face ore suplimentare
Deoarece crede cu încăpăţânare în Adevăr, Bine şi Frumos
Aşa cum au învăţat-o părinţii, bunicii şi profesorii de la Facultatea de Filosofie
Angajată la o nobilă instituţie culturală cu paisprezece milioane pe lună
(de lei vechi, desigur, de pe vremea când toţi românii erau milionari)
Andreea Alexandra îşi poartă cu îndârjire numele şi idealurile prin mocirla cotidiană
Din care nuferii cresc, într-adevăr, ca să o consoleze când răbufneşte dezgustul
Pavăză a noastră, a tuturor, împotriva nihilismului şi a disperării
Fetiţa mea cu trăsături de păpuşă dolofană, mijlocel de Barbie şi blugi americani
Se luptă cu morile de vânt ale societăţii româneşti multilateral mondializate
Pe fruntea căreia străluceşte, înscris cu fierul roşu, stigmatul „Banii şi puterea!”
Ea nu şi nu, nu vrea să accepte imperativul absolut al neoliberalismului
Şi-a pus în cap să ne facă pe toţi să scriem cu cretă colorată în faţa blocului
„Cerul înstelat şi legea morală!” – dacă tot vrem valori universale
Măcar să pariem pe produse filosofice de marcă, dixit Fetiţa cu chibriturile
Andreea Alexandra, îţi pup picioarele tale micuţe de project manager cultural
Căci ele vor fi mâine cele ale campioanei naţionale a României eterne
La triplul salt mortal către Adevăr, Bine şi Frumos
După care tânjesc astăzi în lume, înfometate şi însetate, miliarde de oameni!
Imagine: Beatrice Anghelache
