Călin Vlasie89. Ei doreau să fie mai buni decât Ceilalţi.
Eu doream să fiu mai bun decât Eu însumi.
În mine erau mai mulţi Eu însumi, unul nou lua locul unuia vechi şi imperfect.
90. Dogma modernismului: „Să observi ceea ce-i în afara ta ca şi cum nu ai exista.“
91. Eşti într-o cameră întotdeauna pustie.
Ochii ţi se rotesc printre litere ca un comutator.
Ah, uneori vine un Tip şi vorbeşte despre poezie.
Clic!
(Tresar.)
— Comutatorul!
— Vezi, prietene, dacă şi afară s-a iluminat noaptea!
92. Sunt în casa unui prieten de viaţă şi de poezie.
El s-a culcat spre 4 dimineaţa; cu puţin timp înainte m-am trezit şi eu; el doarme acum şi eu mă gândesc la el, mă gândesc la poezia pe care o iubim şi căreia ne dăruim şi pentru care ne sfârşim şi ne săvârşim.
Mă gândesc intens, el doarme, este obosit, foarte obosit şi nu are cine să se gândească la aceste lucruri la care ar trebui să ne gândim în orice clipă.
93. Mentalitatea literară nu se poate forma, susţine şi integra decât prin cultul valorilor, prin producerea, sprijinirea şi încurajarea valorilor.
O mentalitate vie este aripa mereu mişcătoare a spiralei devenirii; o spirală niciodată sătulă de înălţime, un monstru mitologic ciudat; o stradă în plină zi, în plin timp, în care două secunde nu pot fi identice.
O mentalitate uscată, cârtitoare, îmbâcsită, pedantă, snoabă, cinică, şovăielnică, suspicioasă, teribilistă, bătrână, săracă înseamnă pur decor, sindrofie, manifestare a neputinţei, a regionalismului obtuz, e incultă, nedorită şi chiar frustrantă.
Mentalitatea literară este expresia populară a spiritului literar, generalizarea în conştiinţa profesională şi publică a valorilor trecutului şi prezentului, e forma cea mai aplicată a unei stări de spirit, este tot ce a putut câştiga în timp crâncen istoria spiritului literar, este – într-o formă sănătoasă – tendinţa spre rafinament cultural.
O mentalitate literară superioară este consecinţa unor „fapte“ literare superioare; o literatură minoră nu poate crea o mentalitate majoră, cum nici o mentalitate provincială nu poate crea o operă naţională şi universală.
O mentalitate sănătoasă generează o literatură şi un spirit sănătos, este cercul ideal în care conştiinţele se pot organiza şi interconecta liber şi securizant; ea exclude individualismul greţos şi autoritar, gălăgios şi pervers, dar şi consonantismul desuet, grandilocvent, idealist, disperat, circumspect, fals şi ceremonios.
Mentalitatea literară nu se sustrage mentalităţii generale, este determinată de aceasta dar şi determinantă, este influenţată dar şi influenţantă, este reflectarea cea mai profundă a profilului spiritului naţional.
94. Eu nu sunt.
Materia se vede prin mine, se descrie, se cercetează, se controlează, se dezvoltă pe sine însăşi.
Atât, dar nu e superb?
