Nu macii au înroșit zarea

Vom ilustra fiecare tip de variantă cu exemple din folclorul rus. Pentru întregirea imaginii fenomenului respectiv în folclorul celor mai diferite popoare trimitem la capitolul Material ilustrativ în original, din acest volum (Poetică folclorică, n.red.)

1. Repetarea metaforei (metafora dublă)

Nu lebedele au albit câmpul,

Nu macii au înroșit zarea.

Corturile oștirii au împânzit câmpul,

Steagurile de luptă au înroșit zarea.

*

Nu e soare ce răsare,

Nici lună strălucitoare.

Spre Țarigrad se-ndreaptă

Bătrânul cazac Ilia Muromeț.

De remarcat în cele două exemple este faptul că schema nu conține primul element, metafora propriu-zisă, trecându-se ex abrupto la elementul al doilea – negarea metaforei (care e subînțeleasă) prin constatarea nonveridicității ei. Urmează apoi elementul al treilea, dezlegarea metaforei. Aceasta este de fapt forma clasică a antitezei slave de care vorbește Bogatyrev, acesta este paralelismul negativ (tipic slav) pe care Jakobson îl definește, după cum am spus, ca „negare a stării metaforice în favoarea stării reale”. Prin urmare, indiferent de numărul negărilor, schema în esență rămâne aceeași; este tocmai modul eliptic de care am amintit cu privire la unele metafore infirmate din folclorul românesc în care metafora este implicată în negare (schema având deci nu trei, ci doar două componente).

Pentru a fi mai expliciți, să încercăm „reconstituirea” metaforei (metaforelor) inițiale după un model românesc (citat anterior și reluat aici), care are concretizate toate cele trei elemente (metafora, negarea metaforei, dezlegarea metaforei), schema fiind completă.

Și mai jos, pe rămurele

Cântă două turturele. (metafora)

Și nu-s două turturele, (negarea metaforei)

Ci sunt amantele mele

Care m-am iubit cu ele

Din tinerețele mele. (dezlegarea metaforei)

*

[Lebedele au albit câmpul],

[Macii au înroșit zarea]. (metafore „reconstituite”)

„Nu lebedele au albit câmpul,

Nu macii au înroșit zarea, (negarea metaforelor implicate în negare)

Corturile oștirii u împânzit câmpul,

Steagurile de luptă au înroșit zarea” (dezlegarea metaforei)

sau:

[Iată soare ce răsare],

[Iată luna strălucitoare], (metafore „reconstituite”)

„Nu e soare ce răsare,

Nici lună strălucitoare. (negarea metaforelor implicate în negare)

Spre Țarigrad se îndreaptă

Bătrânul cazac Ilia Muromeț”. (dezlegarea metaforelor)

Așadar, operația de „reconstituire” nu este imposibilă, dar realitatea e alta: paralelismul negativ în folclorul rus (slav) este exprimat eliptic, metafora inițială, de regulă, lipsește, ea fiind subînțeleasă, implicată în elementul care neagă metafora.

2. Succesiunea de metafore (metafore multiple)

Nu-i lumină ce lumină,

Nu sunt zorile de zi,

Nici lumina de amurg,

Nu-i nici lună ce răsare,

Și nici stea strălucitoare,

Și nici soare ce răsare.

E Dobrânea, bogătârul.

*

Nu e colb ce se ridică,

Nu e ceață dinspre mare,

Nu-i furtună ce se zbate,

Nu e fulger colo-n zare.

E vrăjmașul cel năpraznic.

3. Forma interogativă a metaforei

Nu e ploaie, nu e tunet?

Nu-i nici ploaie, nu-i nici tunet,

Vine zmeul, iar Dobrâna

Piept îi ține voinicește.

*

S-a stârnit oare furtuna,

A căzut oare arțarul?

Fiul își îmbrățișează mama,

Iertare și binecuvântare-i cere.

Ne oprim aici cu exemplele din eposul eroic rus, care au ilustrat cele trei tipri de paralelism negativ: metafora infirmată dublă, metafora infirmată multiplă și metafora infirmată sub formă interogativă (traducerea este liberă).