Nicolae Roșianu Format la şcoala lui Veselovski, V.M. Jirmunski continuă cercetarea poeticii istorice, demers pe care îl consideră posibil exclusiv pe un larg plan comparatist, prin atragerea în mod special a creaţiei orale, de cele mai multe ori acordând folclorului locul cel mai important. „Comparativismul naiv”, dominant în epocă, este lăsat cu mult în urmă, asemănările nemaifiind considerate ca rodul exclusiv al influenţelor. Demnă de luat în considerare este polemica sa cu „şcoala finlandeză” sau cu teoriile care considerau că eposul slav ar avea „rădăcini” franco-italiene. Fără să nege existenţa unor influenţe sau a „subiectelor călătoare”, Jirmunski acordă atenţie, înainte de toate, condiţiilor favorizante (procese social-istorice concrete) care fac posibilă în ultimă instanţă o astfel de „călătorie”; el, bineînţeles, ia în considerare în acest proces complex şi statutul special pe care îl are fiecare gen folcloric.
Dar influenţele şi analogiile (similitudinile) nu se limitează la motive şi subiecte, elemente asupra cărora insistă Veselovski; Jirmunski lărgeşte sfera investigaţiei implicând atât aspectele ideologice, cât şi pe cele stilistice. În sfârşit, savantul formulează clar modalităţile de abordare comparatistă a operei literare în general şi a operei folclorice în special; aceste modalităţi constituie de fapt căile folosite de Jirmunski în studierea fenomenului literar (cult sau folcloric):
-
Simpla comparare a unor fenomene literare;
-
Compararea istorico-genetică (sunt cercetate aici similitudinile ca rezultat al înrudirii genetice);
-
Compararea istorico-tipologică (se urmăreşte similitudinea unor fenomene independente din punct de vedere genetic);
-
Compararea care identifică legăturile dintre anumite fenomene ca rezultat al unor influenţe culturale (datorate apropierii istorice între diverse popoare, schimburile culturale etc.)
V. M. Jirmunski preferă abordarea istorico-tipologică: în domeniul folclorului, spre exemplu, el cercetează similitudinile tipologice în diversele stadii ale evoluţiei eposului; totodată, urmărind procesul de cristalizare a genurilor literare (folclorice), Jirmunski identifică „basmul eroic”, pe care îl consideră cel mai vechi izvor al eposului eroic, dar şi cea mai veche formă a eposului în general, a epopeii, a romanului popular etc.
