Metafora infirmată

Ni se pare mai exactă definirea paralelismului negativ ca „metaforă infirmată”, termen utilizat de Monica Brătulescu, pe care îl adoptăm fără nici un fel de reţinere, ele desemnând esenţa procedeului. Iată demonstraţia autoarei care porneşte de la un exemplu de paralelism negativ „complet” din folclorul românesc:

Pe sub soare, pe sub lună,

Trece-un şoim cu şarpe-n gură.

Şi nu-i şoim cu şarpe-n gură,

Şi-i bădiţa Ionel,

Care m-am iubit cu el.

Schema după care este construit acest paralelism:

1. Metafora (substituirea metaforică propriu-zisă): „şoim cu şarpe-n gură”;
2. Negarea metaforei prin constatarea neveridicităţii ei: „nu-i şoim cu şarpe-n gură”;
3. Dezlegarea (cheia) metaforei: „bădiţa Ionel”.

Oferim încă un exemplu construit pe baza aceleiaşi scheme:

Şi mai jos, pe rămurele

Cântă două turturele.

Şi nu-s două turturele,

Ci sunt amantele mele

Care m-am iubit cu ele

Din tinereţele mele.

Schema e universală, modificările nu afectează esenţa, ele doar introduc nuanţe suplimentare, potenţând bineînţeles valoarea poetică a procedeului respectiv. Le reţinem pentru a evidenţia variabilitatea. Iată câteva dintre aceste variante schematice:

1. Repetarea metaforei (metafora dublă);
2. Succesiunea de metafore (metafore multiple);
3. Forma interogativă a paralelismului (introducerea dialogului).