Nicolae Roșianu 
Metafora imposibilului este o formulă căreia i-am acordat un loc considerabil în lucrarea noastră consacrată stereotipiei basmului. Desigur că proza populară ne-a oferit un material excepțional pentru a releva funcțiile acestui procedeu poetic, dar nu e singura categorie folclorică; descântecul, proverbul (zicătoarea), cântecul liric, strigătura, uneori chiar și cântecul istoric sunt tot atâtea genuri care ne-au pus la dispoziție suficiente exemple pentru a putea vorbi de o anumită frecvență demnă de a i se acorda o atenție deosebită. Identificarea metaforei imposibilului în folclorul altor popoare, aparținând celor mai diferite areale culturale, ne-a convins chiar de universalitatea procedeului respectiv, procedeu căruia I-am consacrat un studiu special; el nu poate lipsi dintr-o poetică folclorică, pe care de altfel îl și reluăm aici, reținând ideile fundamentale, bineînțeles cu „amendamentele” necesare, cerute de noile câștiguri din folcloristică.
Demitizarea, deritualizarea, desacralizarea constituie fenomene cu implicații multiple pentru procesul creației folclorice. Tabu-urile încep să-și piardă din caracterul imperativ. Uneori chiar dispar, purtătorul de folclor se simte mai liber, ficțiunea, ca rezultat al necunoașterii, se transformă treptat în ficțiune poetică, mitul devine basm, ritualul își deschide porțile, lăsând în libertate multe din producțiile folclorice (povestiri, cântece etc.) care îl însoțeau, descântecul își pierde funcția magică. Și așa mai departe. Bineînțeles că procesul e mult mai complicat, dar aceasta este direcția pe care dispariția sacralului o imprimă evoluției folclorului până la a căpăta forma „clasică” în care îl cunoaștem astăzi.
Care este însă legătura dintre metafora (formula) imposibilului și procesul demitizării, deritualizării, desacralizării folclorului? Ce este în fond metafora imposibilului și care sunt funcțiile ei? Fenomenul trebuie abordat mai înainte în plan sincronic (pentru a vedea în ce constă, care îi sunt caracteristicile) și numai după aceea în plan diacronic (în vederea identificării originii și apoi a evoluției, a transformărilor funcționale ulterioare).
Vom apela la exemple. (va urma)
