Literatura – o artă a cuvântului

Pentru „formalişti, literatura este o artă a cuvântului; forma nu mai e concepută ca un simplu veşmânt pentru conţinutul operei. Dispare astfel antiteza conţinut/formă, atenţia urmând să fie îndreptată spre procedeu (vezi V. Şklovski, Arta ca procedeu): „imaginile sunt doar mijloace ale limbajului poetic, procedee egale ca funcţionalitate cu alte procedee (paralelismul simplu sau negativ, comparaţiile, repetiţiile, hiperbola etc.). Introduse în jocul general al procedeelor, imaginile îşi pierd poziţia dominantă pe care le-o acordaseră simboliştii, sunt simple elemente de construcţie. Ca atare, ele nu sunt creaţii ale unei epoci sau ale unui curent literar, ci formule ce pot fi transmise de la o generaţie la alta.

Ne oprim aici, mai ales că formaliştii pomeniţi mai sus nu se ocupă totdeauna în mod special de folclor. De fapt, nici Veselovski, cu foarte puţine excepţii (Bâlinele Sudului Rusiei, Poetica subiectelor etc.), nu a acordat atenţie exclusiv creaţiei orale, materialul folcloric constituind doar o etapă în evoluţia istorică a poeticii. Iată însă că în anul 1928 apare un tânăr care, polemizând cu Veselovski (dar nu fără a ţine seama de câştigurile metodologiei sale, şi nu fără să „profite” de şcoala formală, chiar dacă nu era „înregimentat”), revoluţionează folcloristica, în sensul cel mai direct al cuvântului, elaborând o lucrare ce avea să fie considerată model de abordare modernă a literaturii, iar autorul – un adevărat precursor al structuralismului. Este vorba de Morfologia basmului. Autorul se numea Vladimir Propp. (va urma)