Nicolae Roșianu 
Pasivitatea eroului (eroinei) determină caracterul activ al ajutorului. Avem de-a face cu idealizarea eroului în conformitate cu un „democratism primitiv”, tipic nu numai pentru basm, ci și pentru folclor în general. Iar idealizarea se face indirect, prin idealizarea (hiperbolizarea) ajutorului, care devine, la rândul său, erou, contopindu-se, în ultimă instanță (în ceea ce privește idealul), cu eroul propriu-zis. De fapt, în basmul fantastic totul este prezent la modul ideal („ideal”, în conformitate cu optica purtătorului de folclor, cu mentalitatea colectivității aș cărei exponent este).
Am scris, de pildă, despre prezența metalelor și pietrelor prețioase în basm. Fără să ne ocupăm în mod expres de rolul lor în structura narațiunii, le-am semnalat frecvența, ele constituind totodată și componente ale unor formule mediane. Aurul are frecvența cea mai mare: palate de aur, poduri de aur, mere de aur, cosițe de aur, copii de aur etc. V. I. Propp îi caută originea în diferite credințe: rolul aurului în cultul morților (ritualul înmormântării) la egipteni; efectul lui miraculos pentru prelungirea vieții și conservarea trupului după moarte (în China, la romani etc.). Nu trebuie legătura aurului cu focul, cu soarele („împărăția solară”). Dar, oare, e necesar să mergem atât de departe, alte explicații (ipoteze) mai „pământene” nu se pot găsi? Noi am făcut o legătură directă cu metalele prețioase, strălucirea lor în bătaia soarelui și idealul de frumusețe. Nu trebuie să ne limităm însă la frumusețe: este, credem, necesar să ne referim și la idealul de bunăstare, de bogăție, de „opulență” chiar. În acest sens, A. P. Skaftâmov, ocupându-se de eposul eroic, scrie că zicătorul de bâline creează o lume ideală, „o lume care este altfel decât cea reală”, în care el trăiește. Totul în această lume este populat cu lucruri scumpe: straie de mătase și catifea, șube și căciuli din cele mai alese blănuri, obiecte din esențe de lemn exotic, bucate dintre cele mai gustoase etc. Și, bineînțeles, nu lipsesc metalele prețioase: aurul, argintul și alte metale rare. Autorul vorbește de această opulență pentru a arăta eroarea pe care o fac reprezentanții școlii istorice când afirmă că eposul eroic reflectă realitatea istorică, considerându-l document istoric. Skaftâmov nu insistă asupra funcției, asupra semnificației acestei opulențe pe care o afișează eroul, noi o readucem în discuție, pentru că basmul fantastic prezintă aceeași caracteristică, numai că aici – spre deosebire de epos, unde eroul face parte din această lume ideală – opulența constituie un scop, basmul fantastic urmărind ascensiunea eroului până în momentul atingerii acestui scop: schimbarea statutului său social: individ „năpăstuit”, „prigonit” etc. => ginere de împărat etc. „Democratismul primitiv” de care am amintit mai sus este evident, factorul social având un rol esențial în conturarea tipurilor de eroi. Nu mai puțin adevărat este și faptul că în apariția și devenirea eroului din basmul fantastic sunt implicate toate cele trei straturi de care vorbește E. M. Meletinski: stratul arhaic (obiceiurile, riturile și reprezentările mitologice ca izvoare ale basmului); stratul intermediar (formularea basmului ca gen distinct – alcătuirea subiectelor, conturarea eroilor); stratul nou (realități noi care determină, printre altele, personificarea unor forțe sociale).
Ov. Bârlea urmează aceeași cale, motivând ascensiunea eroului tot prin mobiluri de tip social. Autorul va replica însă celor ce insistă doar asupra lipsei „de idealism a eroilor populari”, asupra orientării materiale a dorințelor, asupra neputinței lor „de a se desprinde de aspectele hedoniste ale vieții”. Nu concepția epicureistă în sine stă la baza opulenței în basm, ci neputința „năpăstuiților” de a-și depăși starea socială mizeră, jinduind la o lume ideală pe care basmul fantastic ne-o prezintă în toată splendoarea.
Geneza basmului fantastic, implicit geneza eroului, ne oferă alternative multiple, niciuna, însă, după părerea noastră, nu trebuie absolutizată, cu atât mai mult cu cât ele nu se exclud, ci se completează reciproc. În permanență este necesar ca cercetătorul să aibă în vedere suprapunerile succesive de straturi, fiecare strat aducând elemente noi în procesul de conturare a eroului și de cristalizare a basmului fantastic ca gen folcloric distinct.
