Liviu Ioan StoiciuLiviu Ioan Stoiciu
22.01.2025

Urme ale cămilei-poem

Știe să descopere până departe, în ierburi, urmele
cămilei rătăcitoare. Deschide, doar, o
carte a uitării și-ți arată: uite aici – și aici, și acolo –
și dincolo, sau dincoace. Că are aceleași
neliniști de la începutul timpurilor, transmise din moși
strămoși, pe limba lui
maternă, ele țin de o suferință momentană. I

se spune păzitorul de cămile. Cămile-poem. Poem cu versuri
adunate grămadă, care exprimă un univers închis
în cușcă de carne și oase sub
formă de cămilă. Versuri care exprimă chestiuni curente și
viziuni apocaliptice. Ca idee, îți explică el. El,

care știe să descopere, până departe, urmele cămilei-poem
rătăcitoare – o ruină impozantă, cu
turnuri de observație pe trei sferturi îngropate în pământ
și acoperite cu iarbă deasă…