Carmen Firan 
Muzică în surdină la o grădină de vară
Chelnerul picotește la o masă privind fotografia
Unui copil care încă îl mai așteaptă
Cu lumina aprinsă ciulind urechile
La fiecare zgomot de afară
Ar trebui să plecăm dar nu mai ai unde să te duci
Uși trântite la perete lumini pâlpâitoare
Scaune răsturnate sunt o invitație să fugim
Doar că nu mai sunt locuri în gară
Trenurile au tras pe linii moarte
Confuzia e generală
Până și secolele viitoare sunt luate.
De data asta ne-am întors să rămânem
Să ne împrietenim cu propriile noastre amintiri
Să mergem acasă. Unde e casa?
O frunză portocalie cade din dudul de deasupra
Ni se îneacă tinerețea în carafa cu vin.
