Sosiri/Plecări

O așteaptă să vină
Cu un trandafir tras în plastic
Pe lângă el trec femei cu bagaje de mână
Bărbați grăbiți, aleargă copii, gara e plină.
Îi e frică de fiecare cuvânt ce are să i-l spună
Iubito, îmi pare rău, au trec anii ca fulgii de zăpadă
Dragostea s-a topit tot așa
Nu mai sunt tânăr dar încă îmi aud inima
Zvâcnind în urechi și încă mi se pare
Că aș putea zbura cu aripile pe jumătate
O femeie mai tânără mi le-a prins de spate.
Vezi și tu, vagoanele noastre pline pe vremuri de
Jocuri și râsete au tras pe linii moarte
Iubito, te-am așteptat să-ți spun
Cum se încovoaie copacii în furtună
Cum se umple pădurea de frunze uscate
Voi lua altă cale de azi, o să le calc în picioare
Știu că fiecare cuvânt te pune la pământ
Ți-s roșii ochii nu de la vânt
Ți-aș soarbe fiecare lacrimă ce doare.

În gara unde unii pleacă de tot
Și alții se întorc
Trec pe lângă el femei în haine ușoare
Bărbați transpirați trăgând valize pline
O fetiță agită baloane colorate.
El scrutează mulțimea, își drege glasul,
Fluturi în stomac, un nod în gât,
Lasă trandafirul pe prima pubelă
Ah, dac-ar putea ar intra în pământ.
Și uite că vine
Vechea soție altfel coafată:
Iubitule, îmi pare rău, iau altă cale de azi,
Nu mai am timp, îi spune în șoaptă,
Câmpiile înflorite odată sunt pline de ciulini
Mă despart de tot ce ține de tine.
Și un bărbat străin crește lângă ea
O ia de braț și se pierd în mulțime.