„Ar trebui să-ți fie rușine!” Întorc amândoi capul. „Habar
nu ai de istoria României, vrei să pari
inteligent”. Cine-s ăștia? Ridică din umeri. Mai bem un
rând? „Unii cred că și ideile sunt
substanțe”. Adică, bem o idee? Alții cred că te poți vindeca
la cap dacă transformi boala într-o artă. Hai să fim
sănătoși! În definitiv, fiecare lucru tinde
să devină ceva, nu contează ce, sau dacă nu reușește. Ție
ți-a apărut vreodată în vis Dumnezeu?
Nu-mi amintesc. Vezi, de aceea nu ne place să ne întoarcem
acasă, în singurătate – nu ne regăsim. Eu aștept
din copilărie un sunet, o undă radio, nu știu exact ce, ceva
nemaipomenit, fundamental din cosmos,
care să mă schimbe radical, dar nu vine. Poate a venit și
a trecut și nu l-ai recunoscut,
sau nu te-a impresionat cum sperai tu. Așa
și-a mai ratat o zi: contemplând. N-a ieșit din casă
dar și-a închipuit că a ieșit, și nu singur.
Se bucură, totuși, că n-a mers prea departe, să-i fie frică,
să-i fie frig sau să se ferească de crocodil, oprit
pe un mal cald. Ce te holbezi?