Adrian SângeorzanCând gheața crapă scoate o notă atât de înaltă
Că sperie focile ieșite să ia o gură de aer.
În fiecare aisberg desprins din Groenlanda
Sunt câteva saxofoane și tobe din piele de mamut.
În curând ne vor izola pe ele
Să improvizăm cântece de lebădă
Și marșuri vesele pentru nunți și petreceri imaginare.
Ajuns în dreptul Africii,
Charlie Parker își trosnește mulțumit degetele
Și își încearcă saxofonul ca pe un tulnic miniatural
Subțiat de nostalgia marelui dezgheț.
Pe aisbergul nostru a încolțit o nucă de cocos
Și crește ca un semn de circulație
Care nu știm ce înseamnă.
