Se lasă viitorul, ca întunericul

Bea un gât de rachiu.
Dacă va curge apă din streașină pe 2 februarie, primăvara
va fi timpurie: mai bea
un gât de rachiu. Are un gust aparte, care nu
înșală. Na. Celălalt lasă furca, ia
sticla, hai noroc! E ca vraja glasului unei femei frumoase…
Se lasă întunericul, ca şi viitorul, abia
dacă şi-l pot închipui. Încarcă amândoi căruţa cu bălegar. E
ca vraja

acelei femei care observase: „Crai Nou în
ţară!” şi
care sparge acum o oală în ogradă şi e gata să spargă toate
oalele în casă,
nervoasă, că voi nu plecaţi o dată cu împuţitura
aia? La ora asta? Unde
să plecăm… Unde se lasă călcată pe rochie Maica
Domnului, treaba voastră! Tot

nebună a rămas, bă, nevastă-ta. Păi
dacă a privit în ochii
bufniţei… Se aude hârşâitul unui pai de chibrit pe

cutie: căruţa cu bălegar e aproape
plină. Câteva fumuri de ţigară ieftină. Calm şi
strălucire.