Săptămâna grea

Ce vremuri proaste pentru ipohondri.

Spitalele și-au ridicat podurile de lemn peste șanțuri

Cu apă mâloasă și var dezinfectant.

Ultimii răniți înoată chinuiți spre ziduri

Iar doctorii, bolnavi și ei, își dau ochii peste cap

De cum începi să le povestești cum te crezi tu lebădă

Sau unul din apostoli.

Nu mai ai cui te plânge

Totu-i închis pe dinăuntru.

E duminica de Paște

Și multe morminte sunt golite în anticipație.

Obosită moartea își trage și ea sufletul

Pentru săptămâna grea ce va urma.

Sfântul Augustin ciocnește singur ouă roșii

Și recitește de la dreapta la stânga Cântarea Cântărilor.