Quarantină

În rada portului din Genova
Corăbiile stăteau la ancoră patruzeci de zile
Apoi intrau cu pupa înainte și cu morții salutând la provă.
Patruzeci, quaranto, quarantino.
Așa se făceau pe-atunci dicționarele
Care încă se țin după noi ca o ciumă de cuvinte.
Atât putea dura orice incubație
Și dorul marinarilor care nu-și văzuseră nevestele
De ani de zile.
Moise și-a plimbat poporul prin deșert patruzeci de ani
Să-l scape de idoli și năravuri.
Patruzeci, quaranto, era nimica toată pe vremea aceea
Când erai bătrân la cincizeci de ani
Și un biet înțelept la șaizeci.

Cu o cală plină de mirodenii aduse din Indii
Puteai înfrunta pe-atunci toată Europa.
Străbunicile noastre primeau ca zestre un săculeț
Cu piper, cuișoare, scorțisoară, pe care îl țineau la sân
Singurul lor pașaport pentru fuga din rai.