Pe dinafară

Bat la ușă pe dinăuntru
Și nu îmi deschide nimeni dinafară.

Afară sunt doar vântul, soarele
Și stafiile noastre trimise în recunoaștere.
Casa a ajuns o instituție a izolării
Noroc cu ferestrele și cu terasa din față
Cu bradul căzut acum 15 ani
Din care încă mai ies avioane
Care n-au apucat să aterizeze la timp.

În vremurile acelea bune
Credeam că ni se va trage de la vreun asteroid
Sau de la vreun război prostesc
În care vom arunca unii în alții
Cu ouă stricate și bombe cu neutroni.

Cine ar fi crezut că lumea se va opri în loc
Pe o cu totul altă trecere de pietoni
Unde roșul cardinal a înghețat în ciocul ascuțit
Al păsării ce ne vizitează în fiecare dimineață.