Carmen Firan Pe când eram lăsați să călătorim
lumea era o pâine
fiecăruia îi ajungea o bucățică
era un râu ce putea răcori picioarele oricărui fugar
era mama vitregă care adopta câți copii voia
pe unii îi punea la muncă pe alții îi răsfăța
dar fiecare primea până la urmă ceva
Pe când eram liberi
ne dădea mâna să luptăm pentru libertate
ne strângeam într-o tavernă
desenam hărți beam râdeam făceam planuri
și a doua zi le uitam
ce puteam face azi tot amânam
pe când viața noastră era doar a noastră.
