Liviu Ioan StoiciuLiviu Ioan Stoiciu
02.06.2022

O stare de tulburare

Nu te mira că da. Am dispărut din senin. Ai fost
supărat? Rămas singur. O
stare de mare tulburare, atât. Mă mai iubești? Cum să nu.
Îți dai seama cum m-am trezit? Te-ai înnoit
psihic. O ușă s-a închis atunci definitiv în urma ta. Mi s-au
descărcat parcă toți neuronii din creier,
buni sau răi. Cât a durat? O zi și o noapte, dacă mai dura,
mă internam. Ți-ai pierdut

capul. Nu-mi mai aminteam de nimic, nici de tine. A fost
un gol de producție. A trecut. Numai să nu
se repete. Îți țin pumnii. Puteai să devii, în timp optim,
hoț de găini. Este descurajant, deprimant…
De unde vii, străine? Am mers în spatele scenei, unde sunt o
mulțime de fantome. Mă rog, fenomene
de demult, până aici.

Vine cu o seringă în mână, plină cu un halucinogen
extras din ciuperci.