Adrian Sângeorzan 
Un cârd de baracude se învârte în canal sub balconul meu
Așteptând să-mi cadă din gură rămășitele zilei
Și bucăți de cuvinte prost mestecate.
Ceva plutește greu în aerul serii
Pelicani cenușii zboară în V fără să miște o singură pană
Gândurile noastre stau geană pe geană
Puse să pască o iarbă ce n-a crescut.
Mai bem o cafea, numărăm norii
Și ne spălăm într-una pe mâini
De parcă săpunul și apa ar putea șterge
Toate păcatele noastre
Care scurse în apa de sub balconul meu
Ar alunga toți peștii.
