Noi oboseli

Iarba aia crescută pe acoperișul casei cu turn îți
arată locul unde a lăsat o urmă
vizibilă moartea, îi spune copilului. Dar nu e casă, e
biserică, nu? Acolo moartea s-a odihnit
cine știe când. Dar cămila aceea? De unde a apărut
cămila aceea cu o cocoașă și de ce nu știe
să urce în barca noastră? Care
cămilă? Barca

e numai în închipuirea noastră și cămila
nu o vede. Dar cu barca noastră
nu putem să o trecem peste Siret? Care cămilă,
puișor? Aceea nu e cămilă, ci
o nouă oboseală. Că s-au acumulat atât de multe noi

oboseli… Îmi
e milă de barcă, mamă.