Nedreptățit

Îi arată un set de fotografii, aici
era cu prietenii ei de pahar, vezi cum se bucura de viață?
Cum ridica până la cer cenușa? La 47 de ani.
Acum se bucură de moarte, las-o în pace… N-a îndrăznit
să-i stea la căpătâi, nici măcar să găsească
biserica unde era depusă – este derutat, normal ar fi fost
să plece el întâi, în iad. El, care își dorește atâta
să moară. Dar nu știm noi unul de altul, Dumnezeu îți lasă
singurătatea, nu prietenii de pahar… Crede că
e nedreptățit, că nu se mai leagă nimic, masa de scris a
murit și ea. Te-ai apropiat prea mult de tine,
adică de Dumnezeu, îi spunea ea, Dumnezeu e cât un grăunte
în fiecare din noi? E

legat cu lanțul de pat. „Mă
leagă de fiecare dată când rămân fără pastile, să nu plec”. E
schizofrenic. Sub

patul ruginit, în care stă întins legat fiindcă
n-a murit, e frig și duhoare, pereții
sunt afumați… Doamne, cheamă-mă lângă ea, nu lângă tine:
„în casa de țărână”!