Într-o văgăună

Ar trebui în sfârșit să fiu auzit, sunt la capătul
puterilor, într-o văgăună din care nu mai pot să ies –
nu-mi pot explica de ce am ajuns până aici.

Adio, gânduri necurate.

Sunt într-o altă zi? Mă spăl pe ochi. Sunt în aceeași
văgăună, blocat? Dacă nu mi-ar
mai funcționa mintea, aș putea să ies, dar m-a paralizat
frica. În definitiv, cine sunt, să
ascult de slăbiciunile mele? De ce nu mă smulg din această
văgăună, să scap? Acum observ că
sunt de jur împrejur numai cărnuri, oase, zgârci, mucoase,
e o văgăună vie, îmbătrânită, mirosul ei
mă reține? Sau sufletului meu nu-i place să fie liber?
Sufletul a dat cu mine de pământ? El
m-a aruncat aici? E deprimant… Aude: iată cum arată schema
funcționării organelor noastre interne. Ce zici, poți
să-ți oprești somnolența? E ceva din
copilărie. Acestea nu sunt scântei electrice? Îmi aduc aminte
acum, mi s-a prezis o mare cădere – în abis.

Ești îngrozit că o să-ți
petreci restul zilelor într-un gol de memorie.