Într-o aripă

M-am specializat în nimic

meserie ca oricare alta

să ridici construcții complicate din nisip

și să le prinzi nu după mult timp

turnurile ciuruite în pumni

cu fiecare clipă mai adun câte puțin nimic

și îl așez deasupra grămezii strânse din nimic

până când cineva se va trezi îngropat

și va trage semnalul de alarmă

se va scutura de orice urmă de nimic

sau își va trage o pungă pe cap

sătul de tot nimicul pe care a trebuit să-l înghită

fericit să poată scăpa de atât de mult nimic

nimicul e molipsitor

primăvara sădesc flori în grădină

și vecinii mă privesc nepăsători

fără să gândească nimic

nici despre flori nici despre mine

nici despre secolul

care poate sfârși oricând din nimic

mă scol dimineața și reiau nimicul

de unde l-am lăsat

desăvârșirea cere disciplină și pasiune

pun apă la foc și fac o supă de nimic

lăudată de toți oaspeții obișnuiți

să se bucure din te miri ce nimic

cu timpul mi-am făcut prozeliți

care simt mai puțin decât nimic și nu vor

mai mult decât să doarmă fără să viseze nimic

cresc apele, se strânge pământul,

vulturii zboară într-o aripă

cad vești trunchiate machiate

peste capul nostru descoperit

e prea târziu, prea mult, prea cald,

se gudură nebunul la picioarele împăratului

ridicat peste grămada de nimic

adevărul stă cu minciuna la masă

balanța se înclină din nimic

se pulverizează stelele și se adună la loc

big-bang, big-bang

Dumnezeu glumește cu noi

Nimeni nu mai crede în nimic.

(sursa foto: citadinul.ro)