În vis

Am ținut post săptămâna asta și am tot
plimbat, de nebun, un bou gras ale cărui coarne fuseseră
date cu vopsea, prin stratul de flori din
fața bisericii catolice, de Paști – ascultând înjurăturile
celor adunați gură

cască, mă credeau în greva foamei? Ce ciudați: își
schimbau unii altora jachete, jobene,
gulere și manșete, plictisiți. „Pe când tu nu erai decât în
vis”. Eram acoperit de un văl mucilaginos
și îmi târam un picior: era

clar, nu eram eu acela, nici vorbă, era altcineva care
îmi semăna la chip, un uzurpator,
dar de unde să știe cei adunați gură cască? Taman
acum, când sulful negru și corupt
al sufletului îmi intrase în contact, în trup, cu mercurul
și producea plumb.

Cântam cu toții Hristos a înviat din morți…